Mi-am dat seama cat de falsi putem fi noi,oamenii,cum putem sa zambim asa fals,cum putem sa complimentam o persoana pe care nu o suportam,cum oferim sarutari sau imbratisari asa pentru ca ni se face ceva pe plac,nu pentru ca simtim ceva sau pentru ca avem ceva prietenie adevarata cu persoana respectiva.
Suntem niste falsi care avem constiintele supraincarcate de minciunile pe care le spunem,de sentimentele false,de atitudinile false,de secretele pe care le ascundem bine de tot.Doamne fereste sa se poata uita cineva vreodata in mintea noastra,ar ramane socat…socat de faptul ca putem sa pretindem ca iubim persoana pe care de-abea o suportam,de faptul ca putem vorbi doar in complimente cu o persoana pe care o injuram cu prietene pe grup sau de simplu fapt ca putem sa zambim ca si cum ii adoram pe toti,pe cand noi nu mai suportam nici o persoana si am vrea sa tragem cu un pistol in toata societatea asta,sa putem trai cum vrem.
Suntem niste falsi!Niste falsi care cum vedem unul curajos care se lupta sa fie el insusi,dam cu pietre,si dam din fiecare parte,pur si simplu, il corupem in asa fel incat sa devina ca si noi,poate mai bine ar fi sa.l distrugem,dar nu,mai bine asa…sa nu ne simtim noi cumva falsi,mai bine ii falsificam pe toti,ca:
“Intr-o lume de falsi,numai falsii reusesc.”
Cafea & poveşti 
One Comment Add yours