direct din suflet

Dragostea ca pocainta?!

Aseara am stat la povesti cu bunicul.Mi-a vorbit despre dragoste.

El si bunica fac 55 de ani de casnicie la vara,cred ca ar trebui sa ii iau in serios sfaturile…

A zis ca dragostea e ca pocainta,poate multi dintre voi o sa stati putin asa,si eu am stat,dar a continuat:”trebuie sa tot creasca,cum trebuie sa fii tot mai pocait pana cand mori,asa trebuie sa fii tot mai indragostit,pana la moarte.”

Ce comparatie,mi-am zis…impreuna cu bunicul insa am aprofundat.o si am inteles.o pana la urma pe deplin.

Atunci cand te pocaiesti trebuie sa te apropii pe zi ce trece tot mai tare de Dumnezeu,in dragoste trebuie sa te apropii tot mai tare de cel de langa tine.

L-am ascultat pe bunicul povestind despre dragostea lor,zambeam.Insa,a venit momentu cand a trecut de la momentele frumoase,la cele mai putin frumoase,mi-a povestit de cand bunica era aproape sa moara:”Am luat copiii,si le-am zis ca trebuie sa ne rugam ca sa nu moara.Nu puteam sa ma imaginez fara ea.Ma gandeam si la copii,cum o sa reusesc eu sa ii cresc?Ea era mama copiiilor mei,sotia mea,singura femeie pe care am iubit-o,cum sa moara?Pana s-a vindecat n-am mancat nimic,nu am putut..dar,uite ca azi e inca aici,langa mine.Ii multumesc lui Dumnezeu!”.

N-am putut sa ma abtin sa nu plang…Primul gand care mi-a venit in minte a fost:

Pe mine o sa ma iubeasca candva cineva asa de tare?O sa planga cineva pentru mine asa?O sa sufere cineva pentru mine asa?10609531_748059521921550_2653988411734199868_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s