direct din suflet

De ce ai plecat?

In acea seara mohorata de octombrie priveam cu ochii grei in departare.de-a lungul molatecii poteci de unde stiam ca tu trebuie sa apari.Stand pe banca,privind dansul frunzelor rugii care se desprindeau de ramuri,cazand pe pamantul rece,mi-am dat seama cat de schimbatoare e viata si ca fiecare sfarsit semnifica un nou inceput.

In momentul in care te-am zarit in intuneric inima mea parca a inghetat si,deodata o neliniste mi-a cuprins fiinta.Apropiindu-te tot mai mult din negrul intuneric fata ta luminoasa se vedea tot mai mult si mai clar,acea fata glaciara cu o expresie neutra m-a infiorat.Ratiunea m-a indemnat sa nu te las sa plcei,sa strig in urma ta,dar inima mi-a soptit sa astept,ca poate tu vei asculta de gandul fara glas si te vei intoarce.Dar,nu a  fost asa,precum ai aparut din intuneric tot asa ai si disparut.

Simteam ca totul e pierdut.

Dar,degeaba m-am gandit la frunzele care cad toamna,nu cad pentru ca asa vor ele,ci pentru ca a avenit momentul.Tot asa si tu,ai plecat deoarece a venit timpul sa pleci…si desi simteam ca visul meu s-a terminat,am gasit speranta ca va renaste un nou inceput,ca frunzele primavara.

Cand ceva se sfarseste,altceva incepe.

jhgsd

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s