La o cafea cu Roxana

Zilele trecute am stat de vorbă cu Roxana, o mămică tânără a doi copii. Ea s-a mutat împreună cu soțul ei, Călin, din Cluj într-un sătuc, pe deal. Au trecut de la o extremă la alta: Clujul are peste 300.000 de locuitori și multă agitație, pe când satul în care s -au mutat are mai puțin de 450 de locuitori și muuultă liniște.

În rândurile ce urmează puteți afla ce am discutat cu Roxana.

Cum e sa te muți de la Cluj într-un sătuc pe deal. Cum se simte?

Este o altă lume. În primul rând liniștea, faptul că te simți puțin izolat, dar într-un mod pozitiv. Și felul în care m-a făcut Călin să văd oamenii care trăiesc aici.

Sunt momente în care ți-e dor de Cluj? Sau să trăiești în mediul urban?

Sincer nu. Mi-e dor uneori de socializare. Dar tot în natură sau într-un loc liniștit. Partea asta o acopăr de multe ori în online.

Care a fost lucrul care v-a influențat cel mai mult în alegerea satului?

Am început să venim tot mai des aici cu intenția de a salva casa, care este și casa părintească a lui Călin și a fraților lui. Ne-am atașat tot mai mult. Dar în același timp pierdeam și foarte mult timp pe drum și alte resurse. Ne doream de ceva vreme să ne mutăm undeva în afara orașului și lucrurile așa s-au așezat pe rând.

A existat un moment dificil cu privire la schimbarea asta? Dacă da, cum l-ați depășit?

Oh,da. Când ne-am mutat nu aveam apă în casă, nici baie. A durat puțin mai mult decât ne așteptam să le realizăm. Dacă mă gândesc acum, mi se pare chiar amuzant. Dar atunci, cu doi copii mici, cu apă încălzită, cu făcut baie în cădiță. Țin minte că aveam instalate toate în baie înainte de Crăciun anul trecut. M-am uitat la Călin și am zis “ce senzație! Am și uitat cum e!” Și el, cu umorul tipic, “luxăraie!”.

Crezi că satul e un mediu mai bun, frumos, curat (la figurat) pentru o copilărie de vis? Cum se bucura copiii voștri de aceasta experiență?

Da. Aerul curat, alergatul și plimbatul pe dealuri , jocurile în nisip, în zăpadă, în noroi, și atmosfera familiară, simplă cu oricare dintre trecători. Nu trece cineva fără să dea “Ziua bună”, fără să zâmbească, fără să se minuneze de copii.

E satul mai aproape de suflet?

Da. Viața la sat te obligă să-ți descoperi sufletul. Asta dacă nu cauți alte amuzamente, și mă refer la generațiile tinere. Pentru că e multă muncă fizică, timp de meditație, liniște. Pot să-ți dau exemple.

Chiar, te rog.

Grădinăritul, de exemplu. Cum stai acolo și smulgi buruienile și gânduri valuri iți trec, până termini cu grădinuța, ți-ai și liniștit gândurile. Sau culegi mălai sau scoți cartofi sau tai lemne.

Să nu mai vorbim de peisajul din jurul tău. Care uneori parcă te duce-ntr-o poveste pe care o trăiești cu ochii deschiși.

Se apropie sărbătorile. Cum le petreceți aici pe deal? Aveți ceva tradiții? Împodobiți bradul?

E al doilea Crăciun aici pe deal. Încă nu avem obiceiurile noastre. Poate doar sa primim copiii din vecini la colindat. Anul ăsta îl trimitem și pe Simon cu ei la câteva case. Să mergem la biserică. Să ne bucurăm de zăpadă. Ah da, anu’ ăsta ne-a plantat Călin un brăduț undeva mai aproape de casă și i-am pus luminițe. De acum ăsta cred că va fi bradul pe care îl vom împodobi, pe măsură ce trec anii.

Și un alt obicei, deja obligatoriu, e să facem pârtie prin curte și pe drum pentru sănii și schiuri.Cum obișnuiau ei să facă când erau mici.

Crăciun fericit!

PS. pozele sunt de la Roxana, căreia îi mulțumesc mult că acceptat invitația “la cafea” 🙂

Hugs and kisses,

M. I.

Author: M.I.

I am in love with books,coffee & good souls.

One thought on “La o cafea cu Roxana”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: