Ce face dragostea din om

În fiecare dimineață, la lucru pornesc radio-ul să mai ascult una alta în timp ce-mi beau cafeaua. Aud un refren a unei piese ce zice: “I don’t want somebody like you, I only want you”. Mă regăsesc într-o clipă: I only want YOU. Mă gândesc ce mai fac aici când trebuie să fac ceva în legătura asta. Trântesc cana de cafea pe birou, iau în fugă cheile de mașină, telefonul, le îngrămădesc în geantă și ies într-o furtună din birou.

Dar, graba strică treaba ca de obicei. De abia îmi mai amintesc unde mi-am parcat mașina, mă învârt de vreo 3 ori aiurea în parcare. Apoi nu mai nimeresc cheile în contact.

Facem multe greșeli în viață, luăm multe decizii pripite și greșite. Dar, cea mai rea decizie e să ne privăm de ceea ce știm că vrem din frică că vom eșua, că vom răni, că vom fi răniți.

Se zice că în viață primești doar ce ai curajul să ceri. Azi jur că îmi fac curaj. De-aia sunt acum în fața ușii apartamentului tău. Mai am nevoie doar e un strop de curaj, o doză așa de mică. Mă rog să mi-o toarne cineva cu forța acum în mine.

Dau să bat la ușa, nu apuc se deschide. Ești tu.

Într-un film romantic și cu happy ending acuma am sări unul în brațele altuia și ne-am zice vrute și nevrute. Dar nu suntem. Suntem în this stupid thing called real life. Bâlbâi ceva ce pare a suna a salut. Tu stai în ușă neclintit cu o privire ciudată,, dar nu mai ciudată decât ce am făcut eu. Am venit la ușa ta după 8 luni în care nu am mai știut de tine nimic.

Trag aer adânc în piept și îmi fac curaj să zic ceva

-Ăh, scuze. Îmi pare rău. Din greșeală.

Și o iau la goană spre scări, cobor în fugă 4 etaje și când ajung jos îmi dau seama că acum este și lift. Ce e în capul meu? Cum adică e o greșeală? Am condus 2 ore până aici! Nu pentru asta!

Mă îndrept spre lift. Și se deschide ușa, ești din nou TU.

-Știi ce? Nu e nici o greșeală! Am condus 2 ore până aici, am ratat o zi de lucru și am urcat fuckin’ 4 etaje pe scări în fugă! Am venit să-ți zic că te vreau pe tine! Am greșit teribil! TE VREAU pe tine! Doar pe tine! Mi-am dat seama că nimic nu o să mă poată bucura dacă tu nu ești lângă mine! I only want YOU!

Te scarpini după cap, te uiți în jos, dai cu piciorul în ceva. Ceva nu e okay. Nu așa trebuia să fie…

-NU! NU! NU!

Nu înțeleg ce se întâmplă, nici nu știu dacă să întreb ceva sau nu.

-Nu ai niciun drept să apari aici după 8 luni și să-mi zici așa ceva! Ți-am scris, te-am sunat, te-am căutat acasă, la lucru, peste tooot! M-ai ignorat complet! Și acuma vii aici așa? Apari din nevăzut în viața mea și vrei să-mi realiniez toate lucrurile? NU! NU! NU!

-Okay…zic, cu vocea aproape stinsă. Simt o săgeată cum intră în inima mea, mă face să respir greu și să-mi curgă șiroaie de lacrimi. Îmi pare rău, am crezut…am crezut că…

Mă întorc și plec. Ai venit după mine, mă întorci spre tine.

-Îmi pare rău, Leea…Chiar îmi pare extrem de rău…

-Nu înțeleg…

-M-am logodit ieri.

FACE PALM!