Păsările călătoare (mai ales plecarea berzei de pe stâlpul de electricitate din fața casei de la tanti Moni) , frunzele nucului și ale vișinului ce erau deja prin toată curtea, plecarea vecinilor înapoi în “țările calde” ( sau Străinezia cum îi mai zic eu)…astea toate prevesteau venirea toamnei pentru mine. Astea alături de facerea bulionului în târziile zile ale lui August, serile tot mai liniștite din cauză că erau tot mai puțini copii care să se alerge pe stradă…și mai ales începutul școlii.
Pe toate le priveam cu nostalgie cum se petrec în fiecare an…copil fiind rămâneam mereu așa cu un gol atunci când pleca vara și odată cu ea, verișorii mei se întorceau la oraș, prietenii ieșeau tot mai puțin pe afară, iar zilele se scurtau.
Totuși, cumva de-a lungul anilor am ajuns să iubesc toamna. Mai puțin zilele prea scurte și gri de la sfârșit de noiembrie…
Am ajuns să iubesc și să privesc cu o oarecare mulțumire în suflet faptul că odată cu venirea toamnei toți ne adunăm pe la casele noastre, începem să profităm de ultimele zile călduroase și cu soare făcând plimbări sau zacuscă în curte la sobă. Am ajuns să iubesc culesul de prune, mere și mai ales începutul școlii.
Trebuie să recunosc, toamna îmi răscolește sufletul în multe feluri și mereu mă face super sentimentală( puteți să vedeți după acest text), asta însă nu mă mai împiedică să ma
Nervi de toamnă – George Bacovia
E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Vă doresc o toamnă minunată în care să învățați încă o dată să mergeți mai departe…să…let it go!
Hugs and kisses,
Iuditha M.C.
Cafea & poveşti 