A fost odată ca niciodată…un sat

A fost odată ca niciodată…o căsuță în livadă. Cu lemne de foc și un coșuleț cu mere pe pridvor.

Trăia în ea o familie micuță. Un el și o ea, 3 copilași și peste drum o bunicuță.

Cărarea din livadă se scurta pe an ce trecea, rând pe rând o altă casă se golea.

Bunicuța tare se întrista, cândva strada era plină, zi și noapte copiii se jucau pe ea.

Cândva când vecinii știau a saluta. Când badea Ion avea timp a se opri la o poveste-n poartă.

Iată că încă o casă rămâne goală și pustie, casa cu cei 3 copilași. Acum au crescut, mari tare s-au făcut. Departe au mai plecat…

Mă uit spre frumoasa livadă, licăresc o lumină, un pridvor ce-i încă luminat și curat. Văd stând pe-un scăuneș bunica. Azi e singură, cu strada goală și sufletul întristat…

Oare de ce din sat toți au plecat?

povestea tristă a satului românesc. Lucian Blaga zicea odată că veșnicia s-a născut la sat și tare-mi place să-i dau dreptate. Deși acum sunt puțin departe de el, îmi doresc cu ardoare să mă reîntorc la viața de la țară. Ah, mi-ar plăcea mie să vă pot păcăli că totul e așa de basm la sat, adevărul este, însă, că viața la sat e de la greuță la foarte grea. Depinde, dacă vrei să o mai combini cu un job la oraș sau ceva freelancing poate, poate te acomodezi ușor. Dar, dincolo de tot greul, eu cred, că viața simplă de la țară te scutește de multe alte dureri de cap.
Până ne vedem la căsuța mea din sat, vă las aici niște linkuri despre viața la sat, întoarceri la rădăcini și chestii de genul:

https://cafeasipovesti.com/2018/12/23/la-o-cafea-cu-roxana/

https://www.dor.ro/6-articole-din-2019-despre-satul-romanesc-din-2020/embed/#?secret=DEpKbhWrUQ

https://www.revistasinteza.ro/fenomenul-mutat-la-tara-lucreaza-in-it-dar-locuieste-intr-un-sat-din-romania-vreau-sa-l-fac-sa-vibreze-de-viata