Când se duc bunicii…

Când încep să plece bunicii, parcă lumea devine mai rece…

Când se duce unul din bunici, parcă viața ia o magnifică întorsătură…

Zicea cineva:

Cu fiecare dintre cei ,

De care moartea ne desparte,

Murim și noi- lăsând o parte,

În fiecare dintre ei.

Când încep să plece bunicii, parcă se duce și-un pic din tine.

Îți dai seama că ai vrea să-i vezi mai des pe-ai tăi.

Când se duc bunicii se duce și-o parte din copilăria ta.

Când încep să plece bunicii, realizezi că rând, pe rând toți ce-i dragi or pleca…

Când se duc bunicii, se duce parcă-un pic din valorile lumii ăsteia…

Când se duc bunicii, e dureros tare…

Se duc povești, cântări vechi, așteptatul în poartă, zicale și tradiții…

Când se duc bunicii, ne rămâne nouă datoria de a le duce mai departe.

Când se duc bunicii, noi, pe rând, devenim bunicii…

În amintirea lui Tatucu ( bunicul meu care e acum printre îngeri).