Când încep să plece bunicii, parcă lumea devine mai rece…
Când se duce unul din bunici, parcă viața ia o magnifică întorsătură…
Zicea cineva:
Cu fiecare dintre cei ,
De care moartea ne desparte,
Murim și noi- lăsând o parte,
În fiecare dintre ei.
Când încep să plece bunicii, parcă se duce și-un pic din tine.
Îți dai seama că ai vrea să-i vezi mai des pe-ai tăi.
Când se duc bunicii se duce și-o parte din copilăria ta.
Când încep să plece bunicii, realizezi că rând, pe rând toți ce-i dragi or pleca…
Când se duc bunicii, se duce parcă-un pic din valorile lumii ăsteia…
Când se duc bunicii, e dureros tare…
Se duc povești, cântări vechi, așteptatul în poartă, zicale și tradiții…
Când se duc bunicii, ne rămâne nouă datoria de a le duce mai departe.
Când se duc bunicii, noi, pe rând, devenim bunicii…
În amintirea lui Tatucu ( bunicul meu care e acum printre îngeri).
Cafea & poveşti 