Limite

Vreau să vorbesc despre limite, pentru că le consider un esențial în viața oricui.

În primul rând, hai să vorbim despre niște lucruri ce pot părea banale la prima vedere. Să spui ”te rog”, ”salut” și ”mulțumesc”.

Cu siguranță, nu doar odată ai fost pus în situația în care cineva ți-a cerut ceva fără măcar să întrebe, să te roage frumos sau să-ți mulțumească sau mai pe înțelesul tuturor, cu siguranță ți s-au băgat pe gât lucruri pe care nu aveai nici o datorie să le faci. Dacă nu ai știut până acum acest lucru, trebuie neapărat să afli că nu e normal acest lucru.

Nimeni, nimeni nu are dreptul să-ți pretindă astfel de lucruri.

Și știu că toți ne dorim să fim creștini buni și de asta de mult ori confundăm încălcarea limitelor cu a fi un bun creștin. Tocmai de asta, mă băzez în acest ”discurs” pe cartea creștină ”Limite” de Dr. Henry Cloud și Dr. John Townsend.

Pentru început aș vrea să vorbim despre cei care nu respectă limitele altora și dacă și ție ți-e greu să spui nu”, poate recunoscând tiparul celor care le încalcă o să te ajute să-ți dai seama că nu e o situație în care trebuie doar să fii ”bun”.

Câteva caracteristici generale:

-”pentru el, NU reprezenta pur și simplu provocarea de a-l determina pe celălalt să se răzgândească.”

-”nu înseamnă probabil, iar probabil înseamnă da.”

-”problema celor care nu pot să-l audă pe nu este faptul că încearcă să arunce asupra altora responsibilitatea pentru propria lor viață.”

Acum o să-i împărțim în două categorii:

  1. Agresivii
  2. Manipulatorii

Prima categorie , și anume agresivii sunt cei care ”se poartă ca și cum ar trăi în lumea lui da”.

Alte trăsături pe care le au:

-folosesc agresivitatea verbală sau chiar fizică

-încearcă mereu să-i schimbe pe alții

-obligă lumea din jurul lor să-și trăiască viața așa cum lor li se pare ”bine”

nu acceptă faptul că alții au limite.

A doua categorie, manipulatorii și mai periculoși, au un scop precis, acela de a încerca să-i convingă pe oameni să renunțe la limitele lor. Cu siguranță, ai fost și tu într-o situație de genul:

”-Mâine am de vopsit un gard. Faci tu asta în locul meu ?

-Nu pot să vin.

-De ce nu poți? Dar ce ai de făcut?

-Nu pot.

-Hai lasă-mă că niciodată nu poți. Ce faci toată ziua mâine? Pun pariu că nu-i important.”

Și conversația continuă până ce te simți cumva ”nevoit” să spui da.

Pentru oamenii care nu se respectă limite, orice faci tu, orice vrei e mai puțin importan decât ce vor ei. Ei ”manipulează circumstanțele pentru ca tu să faci ce vor”; ”determină pe alții să le poarte poverile și se folosesc în acest scop de mesajele vinovăției.”.

Apoi mai sunt persoanele care consideră că tu le ”datorezi” ceva. Oameni care îți fac bine, îți fac un serviciu, îți dăruiesc ceva doar ca să aibă control asupra ta. Trebuie să ne ferim de astfel de oameni mai tare ca de moarte. Mai bine nu accepta nimic de la nimeni, asta e cel puțin părerea mea.

Dacă ați fost victima unei astfel de manevre, eu una aș zice să vă plătiți repede ”datoria” și să nu mai răspundeți la ușă când e vorba despre o astfel de persoană.

Discuția e una luuuungă, dar sper că ați înțeles puțin mai mult azi că a spune ”nu” e necesar uneori. Și că unii oameni, deși poate nu par a fi genul, te folosesc! Dacă îți place să fii folosit de alți și ești împăcat cu acest lucru, este problema ta. Părerea mea umilă, însă, este că nimeni nu ar trebui să fie sclavul ”da- urilor” spuse din rușine, vinovăție, circumstanțe manipulate.

Dacă Isus ne acordă libertatea de a-L lăsa să intre sau de a-L ține afară (Apoc. 3:20), cred că oricine altcineva ar trebui să facă cel puțin atât. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s