Mereu mi-a plăcut țara mea, am apreciat tradițiile ei, dar de când trăiesc în străinătate am reușit să înțeleg la un total alt nivel cultura românească. Mă fascinează tot mai mult bogăția acestei culturi, de la minoritățile țării noastre, la tradiții, expresii și dialecte.
România e mult mai mult decât Dracula, și nu că e rău să ne știe lumea așa. Însă, patrioata din mine ar descrie România acum ca o pandora a culturii.
Mai are rost să spun că sunt mândră că sunt româncă?
Chiar dacă dau de oameni ce sunt sceptici și răutăcioși cu românii, nu aș ascunde că sunt româncă.
La ambasadă sau în piață, oriunde mă întrebi, eu sunt româncă.
Sunt româncă chiar dacă îmi trăiesc viața în Germania, Italia sau SUA.
Și chiar dacă încerc să învăț cultura altei țări, tot româncă sunt.
Chiar dacă nu aș mai avea pe nimeni în România, aș fi tot româncă.
Chiar dacă nu mai vizitez țara mea așa des, tot româncă sunt.
Chiar dacă uneori e convenabil să nu fiu, tot româncă sunt.
-acest text l-am scris în urmă cu câteva luni, dar am zis că azi e un moment potrivit să-l postez-
”Chiar dacă ești moldovean, ardelean sau țigan suntem made in Romanie,
Chiar dacă ești moldovean, ardelean sau oltean suntem made in Romanie.”
Cafea & poveşti 