Cineva plânge afară…
Un trup plăpând simte că duce-a lumii povară,
Simte pentru prima dată un gol în stomac și-o săgeată-n piept:
”E nedrept!” se aude un strigăt stins…
Cum să-și găsească al vieții rost?
Un copil, întors deja pe dos.
N-are sens,
e prea greu, prea mult, prea intens!!!
Unde să pui atât de multă durere, lacrimi-oceane, suspine?
” Nu am pe nime`,
Hai cu mine!”
Gânduri, îngrijorări, îi străbat mintea cu viteza luminii,
Poți tu oare să-l alini?
Each one of us has an “inner child” living inside.
- Our inner child is a part of ourselves that’s been present ever since we were conceived, through utero and all the developing years after where we were young and developing into tender selves: baby, infant, toddler, young child and middle school year.
- The inner child can often recall good experiences as well as childhood fears, traumas, neglect or significant loss. It can be hard to pinpoint the exact event that is tugging at us, but we can start to notice our internal patterns that have left us a subconscious “bread crumb trails” when we start to explore our inner world.
Cafea & poveşti 