Avem în viață câte o furtună mare, restul sunt doar ploi…

”Avem în viață câte o furtună mare, restul sunt doar ploi…” zice The Motans în piesa ce o ascult acum pe mașină. El cu siguranță a fost o furtună mare a vieții mele. O furtună a cărui daune încă se văd…

Ieri, după episodul destul de dramatic în care am plâns în Profi că nu am reușit să-mi iau cafea am realizat că e momentul să-mi iau o pauză. Prin urmare mă duc la locul meu de suflet, oaza mea de liniște: Poiana Brașov. E locul în care l-am cunoscut și pe el, pe Victor.

– inyourpocket.com –

Ultima dată am fost aici cu mama, obișnuiam să mergem în fiecare primăvară de ziua ei, pe 7 mai.

Nu stăteam mult, vreo 2/3 zile așa pe weekend, niciodată nu era timp de mai mult și acum o aud pe mama:

”-Leea, banii nu cresc pe garduri! Lasă c-om veni la pensie!”

Anul acesta intra la pensie și am decis că o să stăm cel puțin o săptămână, dar mama nu a mai apucat ziua de 7 mai…

Prin urmare, mi-am tot amânat vizita anuală, dar azi am decis că oricât de sfâșietoare e durerea despărțirii singurul lucru ce-mi poate aduce puțină alinare e locul acesta.

Despărțirile de orice fel or fi ele sunt grele până la cer și înapoi pe pământ. Pentru că atunci când trebuie să lași un om să iasă din viața ta se simte ca și cum v-ar despărți toate oceanele, toate țările, parcă unul e pe altă planetă, în alt Univers chiar dacă poate sunteți doar la câteva ore distanță.

Atunci când un om se duce dintre noi parcă totuși, după un moment dat, faci pace cu gândul că nu ai pur și simplu ce să faci, că nu există și nu va exista nici o cale de a aduce omul acela înapoi.

Și de acolo tot se împarte în: înainte să plece dintre noi și după ce a plecat dintre noi.

Dar atunci când omul de care te desparți locuiește la doar 2 ore de tine, ți-e cam greu să accepți ideea că v-ați putea vedea fiecare de viețile voastre fără să vă intersectați. Hm, și totuși trebuie să accepți.

Așa că faci tot ce-ți stă în putință să accepți, în cazul meu mă îndepărtez fizic și mai mult.

Va fi interesant să mă-ntorc după atâta timp în locul unde a început totul

to be continued

-from a book I will hopefully publish someday-

Hugs and kisses,

Iuditha Murza C.

My heart is gone, I need another one

Au trecut 3 săptămâni de când am aflat că s-a logodit. Nu am știut nici eu și nici inima cum să reacționăm. Trăiesc de atunci un șoc continuu. În fine, cred că totuși sunt bine. Am plâns doar într-o seară. Adică am plâns toată noaptea atunci. Dar bănui că mi-a trecut, că nu am mai putut să plâng de atunci deloc. Mi-am pus cele mai triste piese, m-am uitat la poze cu noi, m-am uitat la cele mai triste filme….Nimic.

Merg până la Profi. Mi s-a terminat cafeaua și cam tot ce aveam prin frigider…

Mă plimb de infinite ori printre toate raioanele, zici că am luat-o razna. Nu mai găsesc nimic ce-mi trebuie. Într-un final, mă uit în coș și mă decid că am luat tot ce-mi trebuie. Adică ce mă conving că îi trebuie stomacului meu care mănâncă doar chestii pe bază emoțională în ultima perioadă: pizza congelată, popcorn, burgeri care se fac în 2 minute, cartofi( tot congelați, clar), ciocolată muultă, nutella, niște pâine pe care să întind nutella și alte chestii de genul. Dau să ies din magazin. Oh, fix de cafea era să uit. Mă îndrept spre raft. Jur că nu văd să mai aibă de care îmi trebuie mie.

-Ciao! Îmi spui, te rog…oare Caffe Crema este? Nu o văd nicăieri…

-Da, domnișoară este. Stați chiar în fața ei.

-Of, Doamne mă scuzați. Nu știu unde mi-e mintea.

-Eh, cred că sunteți îndrăgostită.

Zâmbesc politicos, cu un nod în gât și o iau repede la goană către casa de marcat.

Stau la coadă. Îmi vine rândul. Pe fundal se aude un refren pe care încerc să nu-l bag în seamă:

“My heart is gone, my heart is gone/ I need another one…”

Îmi pun toate produsele pe bandă, ajung la capătul coșului de cumpărături și mă trezesc că plâng în hohote în fața caseriței.

-Domnișoară, sunteți bine?

-Am uitat să iau cafeaua…zic eu printre hohotele de plâns.

-Puteți să vă duceți acum să luați, nu-i bai! încearcă să mă calmeze caserița.

Eu nu mai pot să fac nimic…doar să plâng.

A doua zi

TO BE CONTINUED…

Cartea “Te-ai rătăcit în cer” | Emoție, durere, amintire

Cine nu ar vrea să-i trăiască cei dragi veșnic? Să-i fie mereu alături, mereu fericiți și cu zâmbetul pe buze?

Din păcate, așa ceva nu este posibil pe planeta asta, în viața asta de muritor. Putem în schimb să facem gesturi prin care să îi păstrăm pe cei dragi cât mai vii în amintirea noastră și a tuturor, asta face Elisa Ilișiu când scrie cartea “Te-ai rătăcit în cer“.

Elisa este o fată de 17 ani, elevă de liceu și scrie această carte în amintirea bunicii ei, mama Lola cum o numește ea. Ea consideră că bunica i-a lăsat cele mai importante lucruri: iubirea și faptul că a ajutat-o să își descopere vocația.

Cartea dezvoltă într-un ritm lin relația dintre ea și bunica ei de-a lungul vieții lor. Cu siguranță vă veți regăsi în fragmentele legate de copilărie, în poveștile pe care bunica i le spunea Elisei, cu siguranță este un o carte în care vă veți regăsi dacă vă iubiți și voi bunicii. E un text ce te atinge, simți că ai citi jurnalul cuiva, și ca persoana care scrie, te simți și tu vulnerabil citindu-l.

Lansarea de carte va avea loc la Primăria Beclean, în data de 11.03.2020 la ora 18:00.

Până atunci vă las aici niște fragmente din carte:

Încă aud vocea ta. Poveștile de seară s-au imprimat în sufletul meu. Orice copil are dreptul la poveşti. Orice copil are dreptul la super eroi, iar cine nu este de acord cu aceasta este un om care nu a avut parte de poveşti. Nimic mai mult. Mi-ai spus că ai fost prima ce m-a luat în brațe atunci când am venit de la spital. O fetiţă mică, într-o păturică pufoasă, pe brațele unei mame tinere. M-ai întâmpinat, iar vocea aceea răsună chiar şi peste ani…

  • Primiți o fetiță ?
  • Cum să nu ?

Așa m-ai întâmpinat tu. În casa în care îmi petrec anii vieții am ajuns pentru prima oară şi tu m-ai luat în braţe. Încă de la intrare eram a ta. Îți mai amintești prima întâlnire? Când m-ai privit în ochi şi mi-ai zâmbit de bucurie…

Poate așa unește destinul oamenii sau poate a fost o pură coincidență. Cert este că în inima mea mâna ta aspră şi obosită și-a lăsat amprenta. Sunt sigură că nimeni și nimic nu ar putea să înlocuiască prezența ta vreodată.”

“Oameni întregi suferă din cauza faptului că sunt singuri, că n-au mai fost întrebați de zile întregi „cum sunt?” că nu au pe nimeni care să le aline plânsul. Mii de părinți și bunici își petrec ultimele zile prin azile de bătrâni, doar pentru că scumpii copii ai acestora au fost prea pasivi pentru a se deranja să îi îngrijească. Au fost prea comozi pentru a sta lângă oamenii aceștia în ultimele clipe. Să te gândești că cineva te-a crescut, te-a îngrijit şi te-a făcut să fii cine ești și tu, după să dai acea persoană în grija altora e josnic. Mâinile acelea au trudit ca tu să fii cine ești azi. Să nu uiți asta. Ca tu să poți avea viitor de multe ori părinții tăi au jertfit micile lor fericiri și eu știu ca ea a jertfit totul de dragul meu. La fel de bine cum știu că ea mereu m-a învățat să fiu o persoană miloasă, să îmi pese de cei din jur. Nu a fost sărac care să iasă din curtea bunicii cu mâna goală, fiindcă ea mereu oferea ceva. Mereu avea ceva de dăruit oamenilor. Iar eu aș vrea să fiu ca ea. Dar de multe ori nu sunt. De multe ori sunt egoistă, rea sau indiferentă, zicând că fiecare are cât a muncit. Ei bine, Tu nu erai aşa. Tu erai o rază de soare. Erai minunată.”

Hugs and kisses,

M.I.

10 cărți pe care să le citești în perioada asta

M-am gândit că dacă tot avem pușin timp liber de sărbători ar fi frumos și relaxant să ni-l petrecem citind.

Aici găsiți lista mea de cărți:

” Promisiunea neclintita a iubirii”- Jannete Oke

“Girlboss” – Sophia Amoruso

“Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni” -Ioana Chicet Macoveiciuc

“Insomnii” -Irina Binder

“Ce am facut cand am tacut”- Andreea Esca

“Lectii de magie”- Elisabeth Gilbert

“Fluturi”- Irina Binder

“Am sa te iubesc pana la sfarsitul lumii” -Marius Tuca

“Dulcele sarut al singuratatii” – Vladimir Pustan

“Toate acele locuri minunate”- Jennifer Niven

Dacă doriți să aflați mai multe despre aceste cărți vă invit să vizionați video-ul de pe youtube:

Ce am mai citit și văzut| cărți, filme și seriale

Nu am mai făcut un articol de genul de ceva timp, îl am plănuit de ceva vreme dar parcă tot nu mi se părea că e momentul potrivit să-l scriu. Azi m-am decis că am adunat destule cărți, filme și seriale despre care să vorbesc.

Sper că v-ați luat cafeaua și aveți timp să stăm la o poveste mai lunguță.

O să încep cu cărțile pe care le-am citit în ultima vreme:

  • “A ta veșnic, Lara Jean” de Jenny Han

Am citit toate cărțile din trilogia aceasta. Toate mi-au plăcut enorm de mult, am retrăit momente din adolescență, din perioada liceului (care deși nu s-a terminat de mult, deja își face lipsită prezența)…

Vă las niște citate:

“Într-o bună zi, toate astea vor fi dovezi, dovezi că am fost aici, dovezi că ne-am iubit unul pe altul. E garanția că, indiferent ce se va întâmpla cu noi în viitor, aceste timpuri ne-au aparținut.”

“-Jur,Lara Jean, dacă mai oftezi o singură dată…! mă amenință Kitty. Se uită la mine și adaugă: Știu că nu de Crăciun ți-e dor. Peter e plecat doar de o zi și tu te porți de parcă ar fi plecat la război sau mai știu eu ce. “





  • The little book of hygge de Meil Wiking

A fost o carte care chiar a transmis această de stare de hygge.

Am citit-o pe perioada iernii, nici nu se putea un timp mai potrivit. M-a inspirat mult. Nu am citate, dar o să încerc să inserez ceva poze cu esența cărții de pe pinterest. 🙂

Mi-am amintit totuși care erau sugestiile hygge pentru timp de primăvară:

Martie: du-te într-un loc nou

Aprilie: du-te la munte și gătește la un foc în aer liber

Mai: un weekend la cabană


Mai vrea sa pomenesc doar de o carte: After de Anna Todd. O să fac pentru ea un articol separat deoarece vreau să vorbesc puțin și despre ecranizarea ei.

Acum să trecem la filme și seriale.

În primul rând, vreau să vă spun că însfârșit am simțit că trebuia să iau o pauză de la Friends(pe care l-am văzut și revăzut de mii de ori) și să încep un alt serial asemănător. Prin urmare am început How I met your mother.

Trebuie să recunosc că primul sezon m-a enervat deoarece așteptăm să văd și eu această mamă și pur și simplu nu o mai arăta odată. Odată ce am trecut de primul sezon am uitat că Ted ne povestea cum a cunoscut-o pe mama copiilor lui și m-am concentrat pe povestea frumoasă dintre Lily și Marshall (couple goals), pe toate nopțile legendary ale lui Barney. Am luat parte la drumul lung și anevoios pe care s-a plimbat Robin până a reușit să se iubească pe ea și să realizeze că poate iubi. Și bineînțeles m-am bucurat și am plâns cu Ted de fiecare dată când credea că a găsit-o pe the one și de fiecare dată când își dădea seama că de fapt s-a înșelat.

Mi-a plăcut serialul, chiar a fost drăguț. Și a transmis mult mai multe decât m-aș fi așteptat. Iar romantismul și speranța nemuritoare a lui Ted Mosby m-au dat pe spate.

După ce v-am convins că trebuie să vă uitați la How I met your mother, vreau pe scurt să vă spun vreo două filme pe care le-am văzut.

Cel mai recent am văzut My bestfriend’s wedding. Mi-a plăcut, mi-a plăcut. Dar așa de tare m-a enervat rolul Juliei Roberts :)) Pe scurt prietenul ei cel mai bun se căsătorea, faza era că ei doi au fost cândva și lovers și ea își dă seama acum că el se căsătorește că de fapt îl iubește…

Suntem obișnuiți cu filmele în care vine cineva și aleargă spre altar și strică nunta și își dă seama toată lumea că ar fi fost o greșeală nunta aia, doar că aici…stă puțin diferit treaba. The bestfriend și cu viitoarea mireasă chiar se iubeau…

Iar încercările ei de a le strica nunta au fost de-a dreptul enervante și faptul că ea nu reușea să vadă că cei doi chiar se iubesc și nu ar trebui să se bage între ei.

Bine, bine…m-am lungit vă las cu atât. Sper că nu v-ați terminat cafeaua așa de repede.

O zi frumoasă! Și aștept sugestii de filme, seriale și altele de genul în comentarii!

Hugs and kisses,

M.I.

Cel mai frumos mod de a spune o poveste

Cred cu tărie că fiecare om are o poveste, o poveste ce trebuie spusă, ce trebuie valorificată. Și consider că cel mai frumos e când poveștile sunt puse pe hârtie, scrise, printate…

Când poveștile devin cărți. Cărți pe care le recitim când ne e dor, când vrem să ne amintim de vremuri frumoase. Cărți pe care le găsesc copiii când cresc mari și încep să fie curioși de cum a cunoscut-o tata pe mama.

Cărți pe care mai târziu la bătrânețe le scoatem din cufărul cu amintiri și le arătăm nepoților cu nostalgie.

Dar, mai ales sunt cărți pe care le oferim cadou persoanelor pe care le prețuim.

Astfel de cărți se pot găsi pe My Very Special Book. O să găsești acolo cărți personalizate pentru diferite ocazii speciale ( chiar și pentru Paște) din viața ta și a persoanei iubite. Este un cadou plin de emoție deoarece tu și persoana căruia îi oferi acest cadou aveți șansa să fiți personajele principale ale acestei cărți!

De asemenea, acum ai șansa să iei cadoul perfect și să faci și o faptă bună deoarece My Very Special Book susține această lună o cauză socială cu 50% din valoarea fiecărei comenzi.

Fie că are loc o ocazie specială sau nu, cred că oricine merită să i se amintească faptul că e iubit! Așa că nu ezitați să vă arătați sentimentele, să arătați că vă pasă!

Hugs and kisses,

M.I.

Cărți, filme și seriale

Nu am mai scris un articol despre așa ceva de uuuun timp, mai exact de când am făcut recenzia la “Lecții de magie”.

Dar, acum că a venit în sfârșit vara și pentru mine, acum că s-a terminat cu bacalaureatul, pe care l-am luat ( cu o față de: I am proud of myself) , și înscrierile la facultate am adunat ceva material.

Am citit:

  1. Iubirea înseamnă mai mult decât cuvinte de Daniel Popescu ( am scris deja despre această carte aici  )
  2. Cronicile din Narnia de C.S. Lewis (prima carte)

A fost o carte foarte drăguță, m-a transpus cu totul într-o altă lume. Bine, trebuie să recunosc m-a cam plictisit până pe la jumătate, dar după ce Digory şi Polly au dat de Vrăjitoare totul a devenit mult mai interesant, amuzant și misterios.

Acum am început să citesc a doua carte. 🙂

Am vizionat:

  • Tag e un film inspirat din realitate. L-am văzut la cinema împreună cu 540664b0e82086f8a2b99af64737603b.jpgverișoarele mele și faptul că era vorba despre cum ne maturizăm și uităm să ne mai căutăm a dat o notă nostalgică filmului. Dar, în același timp ne-a făcut să realizăm că nu trebuie să lăsăm viața să ne strice prietenia și nicidecum bucuria de a fi împreună. Așa că, imediat ce am ieșit din sala de cinema am început să ne jucăm tag! ad9bdf463382aaa288e376dd410a7d5f.jpg
  • Anne with an E e un serial pe care l-am început de ceva vreme, am terminat sezonul 1 foarte repede și de abia am așteptat să apară sezonul 2, pe care acum l-am terminat fără să-mi dau seama, de asemenea. Serialul urmărește viața lui Anne din momentul în care Mattew și Marilla o adoptă. Totodată, prezintă experiențele fetei dinainte de a locui la Green Gables. Oh, să vă mai spun ceva: pe lângă Anne, locurile frumoase și povestea însine, este un băiețel frumușăl de mama focului pe nume Gilbert. Măi și e isteț și descurcăreț și…mda, uitați-vă la serial.

Hugs and kisses,

M.I.

Iubirea înseamnă mai mult decât cuvinte | Daniel Popescu

Aproape terminam cartea când am scris următoarele cuvinte:

Mi-am dat seama că suntem atât de proști și că ne dăm seama doar în fața morții de asta. Irosim totul. TOTUL.

Irosim o viață…când putem să facem atâtea.

Trebuie o moarte să ne trezească, o nenorocire.

Oh, săracii de noi!

Trăim pentru imagini, pentru tot ce ni se pare nouă că dă bine….și ajungem la mormânt să ne dăm seama că am avut atât timp și atâtea binecuvântări…și le-am irosit.

Suntem cruzi, suntem reci până moartea  ne îngenunchează și ne smulge lacrimile.

Oh, moartea ne face să realizăm că noi, noi toți suntem meniți să facem un singur lucru, să iubim. Asta e esența.

**

Și acum probabil v-ați dat seama despre ce este cartea. Este o carte despre suferință.

Și e inspirată din realitate,mai exact din viața autorului. Sincer, mi-e cam greu să zic chestii negative despre această carte când mă gândesc la suferința omului. E cam greu să-mi dau cu părerea despre deciziile lui când eu încă nu am trecut prin ce a trecut el.

Am plâns la unele pagini, m-am plictisit la altele. Dar, a fost o experiență, pot să spun, să simt puțin din ce poate simți un om care suferă alături de persoana iubită. M-am putut pune puțin în pielea lui…

Cred că e greu să scrii despre așa ceva, cu siguranță te stoarce de tot ce mai ai prin tine.

Protagoniștii sunt Magda și Daniel, iar cartea începe cu niște pasaje în care Daniel povestește viața lui înainte să o cunoască pe Magda.

Dacă vreți să citiți cu sufletul, v-o recomand. 🙂

Hugs and kisses,

M.I.

 

Oh, romantism

De când mă știu sunt o fire romantică,

DSC_0510.jpg

altfel spus sunt o visătoare ce crede în de-alea cum că dragostea le poate învinge pe toate și că dacă e să fie, o să fie.

Îmi plac florile, de la trandafiri la flori de câmp. Și dacă tot am ajuns aici, o amintire drăguță mi s-a strecurat în minte: eram de vreo 5 anișori cam așa, iar soră-mea de vreo 3, eram cu ea și mama pe câmpul din fața casei și după câteva ture de învârtit și zburdat ne-am așezat toate 3 printre flori și ne uitam la cerul albastru. Oh, dulce copilărie.

Dar, să revenim la ce vă spuneam…îmi plac toate chestiuțele astea ce țin de romantici, prin urmare îmi plac foarte mult scrisorile .

Când am împlinit 16 ani i-am pus pe toți apropiații să-mi scrie scrisori în loc de orice alt cadou de ziua mea, cam așa de mult îmi plac scrisorile. Am adus o cutie plină de scrisori de pe deal ( bunicii mei au avut o casă undeva pe un deal) pe care le recitesc foarte des. Sau cel puțin le citeam mai des până ce a trebuit să le returnez…

Scrisorile mi se par lucruri valoroase. E ceva ce rămăne. O urmă că poate cândva chiar i-a păsat cuiva de tine. O urmă că poate chiar le era dor de tine cândva…

Pe lista mea de cărți de cumpărat era de mult următoarea carte: 50 cele mai frumoase scrisori de dragoste .

DSC_0465

Cartea aceasta m-a transpus într-o lume aș

DSC_0470

a frumoasă a secolului 19, secolul 20. O lume departe de tot ce înseamnă tehnologie și social media. O lume mult mai tangibilă, mai caldă. O lume mai aproape de tot ce însemnă emoție și sentimente.

Cartea aceasta m-a făcut să văd o latură mult mai sensibilă a unor oameni cu nume atât de importante de-a lungul acestor secole.

Am colectat câteva fraze frumoase din aceste scrisori:

“Raiul nu va fi Rai până nu vom fi împreună.”

“Astăzi este a șasea zi de când am plecat de lângă tine și, pe legea mea, mi se pare că a trecut un an.”

“Tu mi-ai împlinit viața într-un fel la care doar visam-această fericire desăvârșită din sufletul meu trebuie că este un semn al iubirii pe care ți-o port.”

Pe instagram o să găsiți 3 dintre preferatele mele scrisori din această carte.

Aștept să-mi spuneți care sunt preferatele voastre. 🙂

Hugs and kisses,

M.I.

Lecții de magie- de Elizabeth Gilbert | Aproape recenzie

Dacă tot am spus că anul 2018 o să fie magic, de ce să nu-l începem cu niște lecții de magie?

Din nou, nu vă gândiți la vrăjitoare și mături…

Cartea e despre creativitate. e despre faptul că nu ai nevoie de o diplomă sau permisiunea nimănui pentru a trăi o viață creativă.

E o carte ce m-a inspirat foarte mult, mi-a dat curaj să scriu mai mult, și să vreau să trăiesc o viață în care arta să fie mult mai prezentă.

IMG_20170907_100306

Elizabeth Gilbert își începe cartea cu un capitol numit CURAJUL, haideți să recunoaștem că toți avem nevoie de el pentru a ne trăi viața pe care ne-o dorim cu adevărat. Poate ca să trăiești o viață creativă azi trebuie să renunți la jobul pe care îl aveai de ani de zile, poate trebuie să renunți să mergi la facultatea aia pe care au încercat toți să ți-o bage pe gât…

Și totuși haideți să o las puțin și pe Elizabeth Gilbert să vorbească:

  • Și eu vreau să-mi îmbodobesc cât mai viu cu putință viața trecătoare.

Nu vreau să-mi fie frică de culori strălucitoare, de sunete noi, de iubiri mari, decizii riscante, experiențe stranii, strădănii ciudate, schimbări bruște sau chiar eșecuri.”

  • “Așadar, ocupă-te cu ceea ce te umple de viață. Urmărește-ți fașcinațiile, obsesiile și impulsurile. Ai încredere în ele. Creează absolut orice provoacă o revoluție în inima ta.”
  • “Ca barmaniță am învățat nu numai că toată lumea are o poveste care te lasă fără glas, dar și că toată lumea vrea să ți-o spună.”

Mai multe nu vă spun, aștept să citiți cartea și să vă lăsați inspirați.

Hugs and kisses,

M.I.