NU va fi mai bine

Îți pui cana de cafea pe masa din bucătărie, te uiți pe fereastră și îți spui că vor veni zile mai bune, că până la urmă va fi bine.

Pentru că asta e tot ce te ajută să mai duci o zi. Visezi la o zi în care să nu-ți mai simți capul cum explodează, să mergi liniștită să-ți faci cafeaua, și să-ți cânte frumos păsărele la geam, nici măcar nu îndrăznești să visezi că o să vină să te-mbrace ca în Cenușăreasa, vrei doar să vezi razele soarelui cum intră în casa ta și să respiri ușurată: acum mi-e bine.

Și tu ca cei mai mulți dintre noi nu speri la nimic mai mult decât la acel BINE. Nu îndrăznești să te gândești că vor fi zile grozave, că tot ce-i mai bun vine de-acum, speri doar să fie bine, un pic mai bine. Pui totul în cârca acestor zile mai bune care trebuie să vină! Și pe bune, trebuie! Că altfel pentru ce mai duci și ziua de azi?

Dar, dacă aceste zile mai bune nu mai vin? Dacă NICIODATĂ, dar chiar niciodată nu va fi mai bine? Dacă viața ta va arăta mereu AȘA? Așa cum arată acum.

Ai putea trăi așa toată viața ta?

Dacă situația ta rămâne la fel? O să fii fericită? Ai putea să zici că viața ta e frumoasă?

Ai putea să zici de ziua de azi că e una din acele zile bune?

Dacă zile mai bune decât asta nu mai vin?…

Ai citit bine. Zile mai bune nu vin. Dacă nu-ți place situația ta actuală fă ceva! Schimb-o!

Ridică-te și spune ce nu-ți convine! Ridică-te și trăiește-ți viața!

Începe de la ZERO! Dar, te rog încetează să mai speri să vină zile mai bune.

Zilele mai bune au ajuns, au venit. Te așteaptă!

https://www.youtube.com/watch?v=YOrMAW4pKuA

Waking up in California /But these clouds they won’t go away/ Everyday is like another storm, yeah/ I’m just trying not to go insane /Yeah, in the city shining so bright /So many dark nights, so many dark days/ But every time I feel the paranoia/ I close my eyes and I pray

5 lucruri pe care aș fi vrut să le știu înainte să mă mut în Germania

M-am mutat în Germania de aproximativ 6 luni (wow, nici nu-mi vine să cred că a trecut așa de mult deja), totul e diferit de cum mi-am imaginat că o să fie atunci când am decis să mă mut aici.

Eu aș fi vrut să știu multe lucruri despre mutarea asta pe care nimeni nu mi le-a spus, și poate și dacă mi le spunea nu le băgam în seamă, știți cum e, tot mai bine învață omul pe pielea lui. Dintre toate lucrurile astea am selectat 5, care cred că dacă decideți să vă mutați în Germania o să vă ajute să puneți lucrurile într-o altă perspectivă. Gata, de acum nu o să mai aveți scuza: “Nu mi-a spus nimeni! “.

Aș fi vrut să știu înainte să mă mut în Germania:

  1. GERMANĂ. Aș fi vrut să știu că degeaba știi engleză, oricât de fluent, dacă nu știi măcar puțină germană nu are rost. Nu o să-ți poți găsi un loc de muncă ok, nu o să te poți descurca singur aproape nicăieri.
  2. …că NU o să-mi placă (râd). Eu și Străinezia avem de fapt o relație love-hate la momentul de față. Clar, îmi place că e totul nou, că ieșire din zona de confort, că dezvoltare, dar tot aceleași lucruri le și urăsc.
  3. Aș fi vrut să știu că o să mă frustreze multe lucruri, de exemplu lipsa de independență din cauza faptului că nu știu limba și multe altele, desigur.
  4. că e super greu să-ți găsești orice, de la apartament, la loc de muncă și mai ales prietene. Clar asta nu ține de Germania, dar clar ține de Străinezia, de orice țară în care ești străin și mai ales de orice țară în care nu vorbești limba respectivei țări.
  5. ….că nu o să-mi pot aduce tot cu mine. Asta e cel mai greu când te muți, nu-ți poți duce cu tine prietenii , familia, camera de acasă, patul sau toate cărțile (în cazul meu). Dacă nu știți deja, eu m-am mutat în timpul pandemiei, chiar pe timpul stării de urgență în România ( martie 2020), prin urmare nu am mai reușit să venim cu mașina cum am plănuit, am venit cu avionul. Așa că toate cutiile mele frumos împachetate cu tot ce voiam să-mi aduc mi-au rămas exact așa într-un colț acasă pentru că a trebuit să-mi împachetez rapid doar un bagaj ca de o vacanță ( am reușit totuși să împachetez de o vacanță mai lungă, am luat și bagajul de cală a soțului).

Cele mai bune episoade de văzut toamna asta din cele mai bune sitcom-uri

Deja știți foarte bine că pentru mine relaxarea înseamnă să stau cu o ciocolată caldă sau cu o cafea și o pătură pe canapea și să mă uit la serialele mele preferate. Dacă și voi tânjiți după asemenea momente înseamnă că articolul ăsta trebuie neapărat să îl citiți deoarece azi o să vă prezint niște seriale foarte faine de vizionat în această perioadă ( și nu numai).

Primul serial de care vreau să vă vorbesc este Big Bang Theory. Big Bang Theory este un serial despre 4 băieți (Leonard, Sheldon, Raj și Howard) care lucrează la o universitate din Pasadena, California și Penny, vecina de apartament a lui Sheldon și Leonard care lucrează la un restaurant ca și chelneriță.

Trei episode care mi-au plăcut mie super mult și le-am revizionat în toamna asta sunt:

  1. The Maternal Capacitance ( sezonul 2, episodul 15)
  2. The countdown Reflection (sezonul 5, episodul 24)
  3. The Stockholm Syndrom (sezonul 12, episodul 24).

Un alt serial de vizionat toamna asta este How I met your mother. Cu siguranță știți despre ce vorbesc, totuși în caz că nu, vă spun eu pe scurt despre ce e vorba: Ted (un tânăr arhitect) le povestește copiilor lui despre cum a cunoscut-o pe mama lor, în această poveste îi include și pe prietenii lui: Lily și Marshal (cuplul serialului), Barney ( burlacul grupului) și Robin ( fata venită din Canada de care se îndrăgostește Ted).

3 episoade neapărat de văzut toamna asta:

1.Belly full of turkey ( sezonul 1, episodul 9)

2.Slap Bet (sezonul 2, episodul 9)

3.The final page (sezonul 8, episodul 11)

Iar ultimul, dar nu cel din urmă este Gilmore Girls. De Gilmore v-am mai vorbit de nenumărate ori, Lorelai și Rory, mamă și fiică, știți voi povestea.

Acum vă prezint 3 episoade pe care le-am selectat eu ca fiind cele mai bune de vizionat toamna asta:

1.The roadtrip to Harvard (sezonul 2, episodul 4)

2. The Lorelais’First day at Yale (sezonul 4, episodul 2)

3.Ted Koppel’s Big Night Out ( sezonul 4, episodul 9).

Sper să le vizionați cu mare plăcere și mai ales cu o cană mare de ciocolată lângă voi…sau ceai sau cafea…sau ce vreți voi!

Care este sitcom-ul tău preferat?

Hugs and kisses,

Iuditha Murza C.

Nuntă în vremea Coronavirus |Cum viața mi-a dat bătai de cap

Aveam toate plănuite, deja începusem să merg la ultimele probe…mai erau aproximativ două săptămâni până la nuntă. Am avut bridal shower-ul pe data de 8 martie, totul a fost frumos, era normal. Cred că aia a fost ultima zi de normalitate pentru mine, ultima zi liniștită.

Marți deja am început să primesc mesaje cu prima știre, care spunea că pentru orice eveniment cu mai mult de 200 de persoane ai nevoie de o autorizație specială. Ce credeți? Normal că aveam peste 200. Că doară nimeni nu se ține de liste…(în fine, asta e altă poveste din seria frustrările miresei)

Am stabilit că mergem miercuri sau joi la DSP să vedem exact cum stă treaba. Până când am mers la DSP s-au schimbat treburile…am fost bombardată cu faimoasa știre: “Toate adunările de peste 100 de persoane în spațiu închis se restricționează.”

Okay, aici a venit primul scenariu. Să împărțim invitații pe ture. Să ne împărțim evenimentul. Clar, kind of dumb idea. Avea și n-avea sens. La biserică puteau participa doar 100 ( mai puțin de 100, că eram noi familia vreo 20 și cântăreții, pastorul, fotografii). Trebuia să mă apuc să selectez 100 de persoane la care să le zic să stea acasă. După, la masă să le zic la 100 să vină 4 sau 5 ore mai târziu de cât se preconiza…și apoi pur și simplu veneau exact doar să mănânce. Când noi eram deja mâncați, deja trecuți de toate fazele importante ale nunții.

Meh, nu mai are sens. Nu s-a întâmplat oricum. De la DSP ne-au spus să nu ne riscăm să facem evenimentul pentru că o să rămânem cu pagube financiare. Eu eram de acord, am zis de la începutul restricțiilor să facem ceva micuț în familie și gata. Părinții noștri au insistat bineînțeles să mai stăm, să mai vedem…că poate proprietarul restaurantului va găsi o soluție…că poate miracole. Soțul meu, care nu ar vrea să supere niciodată pe nimeni, a insistat și el.

Am mai așteptat. Între timp îmi suna telefonul non-stop. Mesaje. Apeluri. Nu apucam să îi explic unuia, că mă suna altul. Aceeași întrebare: “Ce faceți? Mai faceți nunta?”. Invitații voiau ce se întâmplă, era logic, unii aveau de venit distanțe mari, alții aveau de vorbit la lucru, etc. Problema era că eu nu aveam ce să le răspund, habar nu aveam ce o să se întâmple sau dacă o să se mai întâmple ceva. Eu care, aveam planificat totul, eu care un an am făcut tot ce a ținut de mine să fie fiecare moment organizat.

Precum vă dați seama am fost la pământ 2 săptămâni. Plângeam non-stop. Îmi curgea sânge din nas cu ligheanele. Am slăbit 3 kilograme. Poate nu pare mult, dar de data asta chiar nu mai aveam nevoie să slăbesc.

Totuși, am avut și oameni frumoși care au știu ce să-mi spună. Care m-au sunat sau mi-au scris și m-au asigurat că ei sunt alături de noi orice se va întâmpla, că nu se supără dacă nu pot participa, că înțeleg situația. Oameni care ne-au încurajat să mergem înainte indiferent de cum va avea loc evenimentul. Îmi place să le spun…oameni cu sens, oameni care știu care e esența.

Vă iubesc și prețuiesc!

Să revenim. Câteva zile mai târziu, o altă știre: “se restricționează orice eveniment cu mai mult de 50 de persoane.” . Mai trec vreo 2 zile: “România intră în stare de urgență de luni (săptămâna nunții noastre).”

Am trecut de toate scenariile. Afară nu se poate, la local nu se poate, la biserică nu se poate.

Am decis să facem acasă. Familia restrânsă, nași, pastor, fotograf.

Vineri ni s-au mai dat odată planurile peste cap. Aflăm că tatăl și fratele soțului meu trebuie să stea în izolare la domiciliu. Să vă mai zic că nașii nu au mai putut să vină? Unul din pastori? Unul din frații soțului meu?

Cum credeți că a fost ziua de vineri? Nicidecum plină de entuziasm…Am stat toți ca pe ace, ne așteptam la orice rău să se mai întâmple.

Sunăm pastorul. A înțeles că nu mai trebuie să vină. Fotograful nu mai vine. Sună pe rând din familie, nu mai vin. Prăjiturile nu-s chiar gata.

Am zis: “Okay, gata. Nu mai vreau să aud niciun telefon. Să nu-mi mai spună nimeni nimic.”

Dacă credeți că asta a fost tot…nu, nu! Hotelul în care trebuia să ne petrecem the wedding night era în carantină. (isn’that funny? )

Clar, viața ne-a mai dat niște lovituri sub centură și după nuntă. Dar despre astea altă dată.

Nunta noastră a fost frumoasă. Pot să vă asigur. A fost plină de emoție, și iubire. Au fost oameni puțini, dar oameni care au fost cu tot sufletul alături de noi. Oameni care au stat acasă ca să ne fie nouă bine, să nu avem probleme cu autoritățile. Nunta noastră a fost cu video calls și slujbă scurtă.

Nunta noastră a fost plină de esență. Așa-mi place să mă gândesc la ea. Și vreau să vă spun că nu știu exact nici acum de ce a trebuit să fie așa, dar știu că Dumnezeu le știe pe toate și dacă El a decis așa, așa a fost cel mai bine. Chiar dacă a fost greu, El face orice lucru frumos la vremea lui.

Să nu uit să vă spun că toate pozele sunt făcute de sora mea: https://www.instagram.com/thebirdsflyyy/ . Thank you, sister! Avem și video, să nu credeți că nu. Mulțumesc verișoarei mele care a stat cu telefonul în mână tot timpul pentru a filma.

Părul și machiajul mi le-a făcut o prietenă dragă, căreia vreau să-i mulțumesc enorm și cu ocazia acestei postări.

Hugs and kisses,

Iuditha M. C.

Cartea “Te-ai rătăcit în cer” | Emoție, durere, amintire

Cine nu ar vrea să-i trăiască cei dragi veșnic? Să-i fie mereu alături, mereu fericiți și cu zâmbetul pe buze?

Din păcate, așa ceva nu este posibil pe planeta asta, în viața asta de muritor. Putem în schimb să facem gesturi prin care să îi păstrăm pe cei dragi cât mai vii în amintirea noastră și a tuturor, asta face Elisa Ilișiu când scrie cartea “Te-ai rătăcit în cer“.

Elisa este o fată de 17 ani, elevă de liceu și scrie această carte în amintirea bunicii ei, mama Lola cum o numește ea. Ea consideră că bunica i-a lăsat cele mai importante lucruri: iubirea și faptul că a ajutat-o să își descopere vocația.

Cartea dezvoltă într-un ritm lin relația dintre ea și bunica ei de-a lungul vieții lor. Cu siguranță vă veți regăsi în fragmentele legate de copilărie, în poveștile pe care bunica i le spunea Elisei, cu siguranță este un o carte în care vă veți regăsi dacă vă iubiți și voi bunicii. E un text ce te atinge, simți că ai citi jurnalul cuiva, și ca persoana care scrie, te simți și tu vulnerabil citindu-l.

Lansarea de carte va avea loc la Primăria Beclean, în data de 11.03.2020 la ora 18:00.

Până atunci vă las aici niște fragmente din carte:

Încă aud vocea ta. Poveștile de seară s-au imprimat în sufletul meu. Orice copil are dreptul la poveşti. Orice copil are dreptul la super eroi, iar cine nu este de acord cu aceasta este un om care nu a avut parte de poveşti. Nimic mai mult. Mi-ai spus că ai fost prima ce m-a luat în brațe atunci când am venit de la spital. O fetiţă mică, într-o păturică pufoasă, pe brațele unei mame tinere. M-ai întâmpinat, iar vocea aceea răsună chiar şi peste ani…

  • Primiți o fetiță ?
  • Cum să nu ?

Așa m-ai întâmpinat tu. În casa în care îmi petrec anii vieții am ajuns pentru prima oară şi tu m-ai luat în braţe. Încă de la intrare eram a ta. Îți mai amintești prima întâlnire? Când m-ai privit în ochi şi mi-ai zâmbit de bucurie…

Poate așa unește destinul oamenii sau poate a fost o pură coincidență. Cert este că în inima mea mâna ta aspră şi obosită și-a lăsat amprenta. Sunt sigură că nimeni și nimic nu ar putea să înlocuiască prezența ta vreodată.”

“Oameni întregi suferă din cauza faptului că sunt singuri, că n-au mai fost întrebați de zile întregi „cum sunt?” că nu au pe nimeni care să le aline plânsul. Mii de părinți și bunici își petrec ultimele zile prin azile de bătrâni, doar pentru că scumpii copii ai acestora au fost prea pasivi pentru a se deranja să îi îngrijească. Au fost prea comozi pentru a sta lângă oamenii aceștia în ultimele clipe. Să te gândești că cineva te-a crescut, te-a îngrijit şi te-a făcut să fii cine ești și tu, după să dai acea persoană în grija altora e josnic. Mâinile acelea au trudit ca tu să fii cine ești azi. Să nu uiți asta. Ca tu să poți avea viitor de multe ori părinții tăi au jertfit micile lor fericiri și eu știu ca ea a jertfit totul de dragul meu. La fel de bine cum știu că ea mereu m-a învățat să fiu o persoană miloasă, să îmi pese de cei din jur. Nu a fost sărac care să iasă din curtea bunicii cu mâna goală, fiindcă ea mereu oferea ceva. Mereu avea ceva de dăruit oamenilor. Iar eu aș vrea să fiu ca ea. Dar de multe ori nu sunt. De multe ori sunt egoistă, rea sau indiferentă, zicând că fiecare are cât a muncit. Ei bine, Tu nu erai aşa. Tu erai o rază de soare. Erai minunată.”

Hugs and kisses,

M.I.

10 cărți pe care să le citești în perioada asta

M-am gândit că dacă tot avem pușin timp liber de sărbători ar fi frumos și relaxant să ni-l petrecem citind.

Aici găsiți lista mea de cărți:

” Promisiunea neclintita a iubirii”- Jannete Oke

“Girlboss” – Sophia Amoruso

“Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni” -Ioana Chicet Macoveiciuc

“Insomnii” -Irina Binder

“Ce am facut cand am tacut”- Andreea Esca

“Lectii de magie”- Elisabeth Gilbert

“Fluturi”- Irina Binder

“Am sa te iubesc pana la sfarsitul lumii” -Marius Tuca

“Dulcele sarut al singuratatii” – Vladimir Pustan

“Toate acele locuri minunate”- Jennifer Niven

Dacă doriți să aflați mai multe despre aceste cărți vă invit să vizionați video-ul de pe youtube:

5 lucruri bune care s-au întâmplat în prima săptămână din Decembrie | De ce să păstrezi un jurnal? | Cum putem fi mai prezenți

Azi venind pe mașină spre lucru mă gândeam că mi-e dor să păstrez un jurnal…să scriu și să descriu zilnic sau cel puțin săptămânal ce s-a mai întâmplat, cum m-am simțit, ce gânduri mi-au trecut prin minte.

Parcă altfel îți amintești lucrurile când așezi trăirile tale proaspăt pe o hârtie. Mi se pare că în timp se pierde esența, uiți…pentru că nu-ți mai aduci aminte dacă ai trăit ziua aia intens sau a trecut doar pe lângă tine.

Cel mai probabil trec pe lângă noi…pentru că nu suntem destul de atenți încât să alegem cel puțin 3 lucruri care s-au întâmplat, care ne-au bucurat, întristat, care ne-au făcut să reflectăm la ceva anume.

Nu suntem destul de atenți încât să ne aducem aminte dacă ceva dintr-o anumită zi ne-a făcut măcar pentru un minut să ne simțim mai vii.

Dacă cineva o să mă întrebe ce am făcut săptămâna trecute joi sau în oricare altă zi…i-aș răspunde, simplu și monoton: “Nu știu…am fost la lucru și cam atât cred.”

Documentez multe momente în telefon pentru că am impresia că altfel se pierd, că nu o să-mi aduc aminte, dar în schimb se întâmplă contrarul…momentele se pierd în timp ce eu le înregistrez în memoria telefonului, pentru că nu știu cum, dar cumva nu le mai înregistrez la aceeași intensitate în memoria mea.

În fine, azi vreau să-mi amintesc 5 lucruri bune care s-au întâmplat săptămâna asta:

-am primit cafea gratis

-am petrecut timp cu o prietenă dragă

-mama mi-a vopsit patul

-am primit un cadou drăguț de la părinți

-soarele de azi dimineața, și apusul de ieri seară

Vă învit în această dimineață, stând la o cafea să încercați și voi să vă amintiți 5 lucruri bune care s-au întâmplat săptămâna asta!

Hugs and kisses,

M.I.

Primul meu VLOG | M-am apucat de Youtube?

De tare mult timp vreau să mă apuc de treaba asta, am filmat sute de clipuri pe care până la urmă nu le-am mai încărcat, dar azi am decis că e momentul, că trebuie să pun clipul ăsta pe youtube pentru că…why not? E un citat care îmi place tare mult: “Be brave enough to be bad at something new.” Vă învit să faceți parte din parcursul meu pe youtube! 🙂

Ce faci când ai o zi proastă?

Toți avem zile proaste, în care nu avem chef de nimic, în care ne simțim nicicum și ne simțim ori singuri, ori neajutorați…

Dar, trebuie să depășim zilele astea ca să ne putem bucura de viață mai departe.

Nu știu dacă și pentru voi e la fel, dar pe mine mă influențează mult și vremea, anotimpurile. De exemplu, mereu am mai multe zile de genul iarna sau toamna, când deja zilele se scurtează și mă izolez prea mult în casă.

Pentru mine un prim pas ca să trec peste este să îmi recunosc că am o zis proastă, că nu mă simt bine. Odată ce am acceptat acest lucru, iau chestiile treptat.

  1. Mă pun în pat, pun un serial sau film care știu că îmi place, că e drăguț, cozy…cu alte cuvinte apelez la FRIENDS sau GILMORE GIRLS sau mă pun și mă uit la Letters to Julliet pentru a mia oară. Și bineînțeles cu mâncare total nesănătoasă, dar incredibil de gustoasă lângă mine.
  2. După ce se întâmplă mai mereu este ascultatul unui playlist însoțit de o tură bună de plâns. Oh, da plâng, vă vine să credeți? De obicei asta mă ajută să mă descarc și să-mi revin puțin.
  3. Dacă mai și dorm o jumătate de oră, e minunat.

E important să îți accepți starea în care ești și să-ți acorzi timp să îți revii, dar nu e bine să te complaci în ea, să începi să te victimizezi…

4.De aceea ceea ce urmează este un dance party. Pun cea mai proastă și mai comercială muzică și încep să dansez, să mă simt bine.

Starea mea nu se schimbă automat, dar fiecare din lucrurile astea contribuie, și îmi ridică starea puțin câte puțin.

5.Dacă mai încerc să am și puțin contact cu omenirea, o conversație cu un prieten, o vizită la bunici sau o plimbare în aer liber cu o prietenă mă ajută și mai mult.

Așa starea mea se transformă din “Meh, life sucks. I don t want nothing anymore, blah blah” în “You know what? Life is good. I can have all these things I want, I can do all these things. ” .

Din hopeless în hopefull.

Sper să vă ajute faptul că am împărtășit cu voi aceste lucruri!

Să aveți cât mai puțin zile proaste și cât mai multe zile bune!

Hugs and kisses,

M.I.

Prăjitură cu morcovi | desert de toamnă

Ceva ce mănânc doar toamna (sau câteodată pe la sfârșitul lui august) este prăjitura cu morcovi. Știu rețeta de la o verișoară, așa se întâmplă că am făcut și o tradiție din a face prăjitura asta. Îmi aduce aminte de seara aia când am mâncat prima dată, a fost o seară cozy în care am stat la filme și povești. Sincer, am avut rețineri în a o mânca, am rămas foarte plăcut surprinsă când am cerut a doua felie.

Ah, încă ceva: merge super bine cu brânză Philadelphia pe deasupra.

Rețetă:

mi-am dat doar după seama că nu erau toate ingredientele în poză…
  • 400 gr morcovi
  • 300 gr făină
  • 4 ouă
  • 300 gr zahăr
  • 150 ml ulei
  • 1 esență vanilie
  • 1 linguriță scorțișoară ( eu clar pun mult mai multă…)
  • 2 lingurițe rasă de bicarbonat de sodiu
  • 1 linguriță rasă de praf de copt

Și acum să vă spun cum se face:

În primul rând se rad morcovii, se pun într-un bol. Toate celelalte ingrediente se adaugă pe rând: făina, zahărul, ouăle ( NU se separă gălbenușurile de albușuri), uleiul, scorțișoara, praful de copt și bicarbonatul + esența de vanilie.

Acestea toate se amestecă cu o lingură de lemn sau chiar cu mixerul (blenderu’) pentru cine preferă, dar eu zic că nu e necesar. Le puteți amesteca pe fiecare pe rând sau puteți să așteptați până ce aveți toate ingredientele în bol.

Eu de obicei, prefer să le amestec pe primele 3/4 ingrediente ca să fie amestecate bine și apoi pe celalate. Sincer nu știu dacă este vreo diferență considerabilă, e doar ceea ce simt să fac. 😀

Bineînțeles, după toate astea…punem prăjitura la cuptor.

De obicei, nu durează mai mult de 40 minute până se coace. Dar sinceră să fiu nici nu am stat vreodată să cronometrez exact durata.

Trebuie să recunosc că de data asta nu mi-a ieșit așa de bună deoarece am scăpat prea mult bicarbonat. Oricum, eu zic că e un desert perfect pentru o zi în care nu ai chef să meșteșugărești prea mult și e și ceva mai sănătos. Prinde bine mai ales dacă ai copii. 🙂

Sper să încercați și voi! Să-mi spuneți cum v-a ieșit și cum v-ați bucurat de ea!

Poftă bună!

Hugs and kisses,

M.I.