4 ani de blogging (sau de scris abureli)

Sunt patru ani, îmi reamintește wordpress-ul, de când mi-am luat inima în dinți și mi-am așezat gândurile pe o platformă unde putea oricine mă descoperea să le citească.

Wow, nu-mi vine să cred. Patru ani în care am trecut prin transformări majore…

Și cred că se vede și în ce scriam pe atunci și ce și cum scriu acum. Am pus între timp multe postări pe privat deoarece ori erau prea personale, ori erau despre oameni de pe lângă mine și i-a deranjat. Așa e odată cu o expunere mai mare mereu ți se va limita din libertate.

Am început și eu să fiu puțin mai atentă, să nu cumva să dau nume, să fiu cât mai subtilă. Să nu împărtășesc prea multe.

Apoi, nu vă zic cum e să scrii ce-ți trece prin cap când știi că te-o citi mătușa nu știu care, mama prietenului sau poate vecina aia care s-ar putea să înțeleagă altceva decât ce ai vrut să zici. Se pot interpreta muuulte. Dar, încet, încet am început să fac abstracție de aceste lucruri.

Mi se pare mie că am reușit cât de cât să abordez o perspectivă bună și că încetuc reușesc să adaptez un echilibru între a fi transparent și a nu da ce nu trebuie din casă.

Blogulețul ăsta mi-a adus atâtea bucurii! A fost umărul pe care am plâns mult timp…

Statisticile zic că în 2015 aveam 130 de vizitatori și 280 de vizualizări, iar anul acesta până în prezent sunt aproape 3000 de vizitatori și aproape 5000 de vizualizări.

Maybe I m not THERE yet but I m closer than I was yesterday. Și clar au cititi mult mai mulți oameni chestiile scrise de mine decât ar fi citit dacă nu făceam public acest bloguleț.

Mulțumesc tuturor care s-au oprit de-alung acestor ani să citească măcar o propoziție de mine. Mulțumesc enorm celor care și-au luat din timpul lor și mi- au dat feedback, fie în comentarii, dm în insta sau pe tumblr…( unde am activat mult timp). Ce să mai zic care mi-au dat un tag pe facebook sau într-un story, share-urile sunt extrem de prețioase.

Btw, am început blogul cu această postare: UNDERNEATH .

Hugs and kisses,

M.I.

si uite ca s-a dus si la vara lui 2017

Am incercat si eu sa fac ceva dragut, colectand putine, poate prea putine amintiri inramate in poze si video-uri 🙂

Sper ca toata lumea s-a bucurat de o vara cel putin la fel de binecuvantata ca si a mea!

Hugs & kisses,

M.I.

Prea grea e singuratatea?Prea mare e linistea?

Usor,usor mi se instaleaza in suflet melancolia si in minte imi vin doar amintiri.Zambetul de pe fata mea incepe sa se ofileasca precum florile din gradina.Afara e tot mai frig,imi ingheata mainile si hainele-mi poate prea subtiri de pe mine,dar nu stiu daca ar trebui sa ma bucur sau sa ma intristez pentru ca inima nu vrea sa imi inghete.La mine in inima e cald si parca tot mai multi cauta sa se incalzeasca,stiu insa ca nu trebuie si nu pot sa-i primesc pe toti.O sa imi fure din lemne,si o  sa ajung sa raman fara foc…

…Uite ce face toamna asta!Te face sa crezi ca esti prea singur si ca ai nevoie de cineva,te face sa crezi ca daca nu ai pe cineva care sa te tina de brat o sa te sufle vantul,te face sa crezi ca o ceasca de ceai sau cafea si o carte nu sunt de ajuns daca nu ai cu cine sa le imparti.Vrea sa crezi ca degeaba vizionezi un film bun sau asculti o melodie faina daca nu ai cu cine sa imparti emotiile si trairile.Vrea sa crezi ca ai nevoie de o imbratisare speciala ca sa nu iti fie frig in aceste dimineti si ca degeaba te imbraci gros,ca sentimentul ala de frig tot nu o sa ti treaca.

Toamno,de ce ne faci sta?de ce?Nu stii oare ca o sa suferim dupa ce totul se termina,dupa ce treci?Nu stii oare ca o sa inghetam de-a dreptul si o sa traim intr o iarna a sufletului nostru?Crezi,tu,oare ca vom inflori odata cu venirea primaverii?Crezi ca ne vom dezgheta odata cu renasterea naturii?

 

jhgsd