Should I go or should I stay?

N-aș fi vrut să plec. Pur și simplu, n-aș fi vrut.

În ciuda faptului ca ei mă învinovățesc, eu chiar n-aș fi vrut să plec. De ce tot timpul oamenii cred că celor care pleaca le e mai ușor?

Dar ce e de facut când acasa nu mai e acasa și orice privire te lasă rece?

Ce e de facut când în loc să clădești, cu orice vorba spusă se dărâmă totul?

Ce e de facut când niciun foc nu te mai încâlzește?

Ce e de facut când viitorul nu mai e ceva pentru care speri?

Am ales să plec. Să-mi caut locul în lumea asta mare. Poate undeva o să mă simt acasă. Poate cineva o sa fie acasă. Poate o să reusesc să mă fac pe mine acasă.

Nu e ușor, dar nici nu vreau să spun că am facut-o pentru alții. Am fost egoistă, pot să spună asta, am făcut-o pentru mine.

Știu, știu că nu e rațional. Să nu credeti că mintea mea crede altceva, dar cred că în viață sunt puține ori când trebuie să alegem cu inima. Și asta a fost una din acele puține ori.

Și când inima ia alegeri, doare. Jur, doare tare. Al naibii de tare. Nu degeaba zic ei că e mai sănătos să iei alegeri cu mintea.

“But my heart wants what it wants…”

-poveste de noiembrie-

Hugs and kisses,

M.I

 

 

that “grow together” type love

somewhere along the way..I’ll meet you and you’ll meet me too

2ff15b178c1666f63b089148ab4660felike the sun meet the hills

and the moon lights the streets

we’ll realise that if we knew that we’re gonna end up together

we have been together since forever

anyway the time we’ll be right

cause we knew how to fight

people we’ll see it in our lips

they will know it our eyes

our love will make them a surprise..

 

 

Vara asta, zambetul ei

Isi musca usor buzele in timp ce se legana pe piesa ce se auzea in boxe.Stiam ca am o slabiciune pentru ea.Cu fiecare ce vine, reinvie in mine acea pasiune pentru ea.e501a1c20b98ae56bb2f411e9570a4f4.jpgNu ma pot controla..tot timpul anului e absenta din gandurile din mintea mea.Dar, vara…cum vine vara,cum nu-mi mai pot limpezi mintea.Incep sa o caut la orice colt de strada, incep sa caut prezenta si atentia ei ca un indragostit disperat, iar ea doar ma ataca cu sarcasmul ei.

Vara trecuta de abia ce am vazut-o…vara asta,  la inceput am vrut sa renunt sa vin in tara pentru ca ma temeam de ce as fi in stare sa fac daca as vedea-o,dar iata-ma aici, nu am putut rezista tentatiei.

O sorb din priviri….isi da seama si zambeste uitandu-se in jos dupa ce avem o secunda divina de contact vizual.

Vara asta…vara asta, imi fac curaj si-i spun.Vara asta o sa fiu mai mult decat doar un vechi prieten sau o cunostinta…Vara asta zambetul ala imi apartine mie…Oricat m-ar costa.

-from a book I’ll never write-

Hugs & kisses,

M.I.

 

The best day of my life

Cineva ma intreba zilele astea cum ar arata cea mai buna zi a mea, de dimineata, de la unde, langa cine si cumde m as trezi, pana noaptea cand m.as pune in pat.Nu am stiut atunci sa-i raspund exact, asa ca m am tot gandit la asta…

Cea mai buna zi din viata mea ar arata cam asa:

Sunt în pat şi simt de aici mirosul cafelei proaspete,ma uit pe partea cealalta a patului, e gol…Din nou, s-a trezit inaintea mea…Mă ridic, trag perdelele, e soare, se văd cireşii înfloriţi şi lalele,deschid geamul e răcoare, dar nu e prea frig de băut cafeaua pe terasă.Hm, iubesc luna mai.Imi pun halatul pe mine,trec pe la baie, apoi prin camerele copiiilor.

-Buna dimineataaa!Hai, trezirea! Le trag si lor perdelele, ce-i mai enerveaza cand fac asta!

In final, ajung in bucatarie,unde sotul meu ma asteapta cu o tava pe care are micul nostru dejun ,un zambet si doua brate pregatite sa ma imbratiseze.

-Hm,buna dimineata!ii spun imbratisandu-l.

-Buna dimineataa!si ma strange tare la piept.

Ne indreptam spre terasa, unde avem la dispozitie vreo 30-40 de minute sa ne savuram micul dejun pana copiii se hotarasc sa se ridice din pat si sa dea buzna jos.

Se aude muzică,bontăneli, tropote…semn că ar cam trebui să ne băgăm in seama cei doi băieţi şi fetiţa puţin in seama.

Mâncat, imbracat,aranjat + a little dance party(cause you wanna or not in our family, it’ s a part of morning routine).

Doi copii de dus la scoala si un baietel  de dus la gradinita, apoi noi ne indreptam spre cabinetul nostru particular.(being a doctor)

O zi relaxanta la munca.Reusim sa vedem apusul din spatele casei, unde avem o micuta gradina.Copiii se joaca ceva impreuna,eu scriu pe blog , iar el face fotografii. Merg in casa, unde e gata ceaiul si incep sa asez masa.Ne asezam cu totii la masa, spunem o rugaciune tinandu-ne de maini.

AMIN.

Asez copiii , pregatesc tot ce e de pregatit pentru ziua urmatoare si ma intorc in bucatarie sa spal vasele.Incepe o piesa, si ma trezesc cu doua maini in jurul meu.Incepem si dansam prin bucatarie….

E tarziu in noapte.Citim din Biblie,spunem o rugaciune.Stingem lumina.Amin.

Noapte buna!

+ 😉

 Hugs & kisses,

M.I.

Escape

-Ecaterina,draga mea,se numeste viață și se trăiește!
Îmi rasunau in minte cuvintele prietenei mele,dar cum sa mai pot trăi?Cum sa ma traiesc cand tot ce vreau e sa mor?Eu nu vreau sa mai exist,de cum sa mai traiesc.
Viata,pff…ei,bine,pentru mine viata asta este moartă.
Prietenele mele se straduiau din rasputeri sa imi fie lumina in tot acest intuneric,organizasera deja vreo 5 iesiri in natura,pe care le am refuzat pe rand.Mă gandeam ca totusi o iesire la aer curat,dupa mai bine de o luna de izolare in casa,nu poate fi chiar o idee rea.Asa ca le.am sunat sa le spun ca accept de data asta invitatia la munte.large (1)
După moartea celui de al doilea parinte al meu,si mai exact mama, tot ce am putut sa fac a fost sa plâng,să plâng,să plâng,aa și să urlu,sa sparg câteva vaze,pahare,sa rup vreo 3 carti,si sa adorm cu sticla de vin pe mine.
M-am ridicat din pat si cand am realizat ce dezastru am in casă m.am luat de cap.Nici nu aveam cum sa imi gasesc geamantanu’ sau hainele.
M-am apucat si am facut curat.ORDINE.
Printre toate lucrurile imprastiate am gasit o cutie cu cateva din jurnalele mele din adolescenta.Nu m.am putut abtine si am inceput sa le recitesc.Am ras si am plans retraind toate momentele.
Pe langa toate,am gasit si un citat din cartea “Ce ne spunem cand nu ne vorbim” de Chris Simion,ce m.a motivat sa imi termin bagajul si sa merg la munte cu fetele:large

Să faci lucrurile la timp,căci dacă le faci cand poti sau cand crezi ca trebuie facute,s.ar putea sa nu mai ai pentru ce le face”

PS.dintr-o tentativa de a scrie o carte

Source featured image : Andrea Murasan’s blog