Prea grea e singuratatea?Prea mare e linistea?

Usor,usor mi se instaleaza in suflet melancolia si in minte imi vin doar amintiri.Zambetul de pe fata mea incepe sa se ofileasca precum florile din gradina.Afara e tot mai frig,imi ingheata mainile si hainele-mi poate prea subtiri de pe mine,dar nu stiu daca ar trebui sa ma bucur sau sa ma intristez pentru ca inima nu vrea sa imi inghete.La mine in inima e cald si parca tot mai multi cauta sa se incalzeasca,stiu insa ca nu trebuie si nu pot sa-i primesc pe toti.O sa imi fure din lemne,si o  sa ajung sa raman fara foc…

…Uite ce face toamna asta!Te face sa crezi ca esti prea singur si ca ai nevoie de cineva,te face sa crezi ca daca nu ai pe cineva care sa te tina de brat o sa te sufle vantul,te face sa crezi ca o ceasca de ceai sau cafea si o carte nu sunt de ajuns daca nu ai cu cine sa le imparti.Vrea sa crezi ca degeaba vizionezi un film bun sau asculti o melodie faina daca nu ai cu cine sa imparti emotiile si trairile.Vrea sa crezi ca ai nevoie de o imbratisare speciala ca sa nu iti fie frig in aceste dimineti si ca degeaba te imbraci gros,ca sentimentul ala de frig tot nu o sa ti treaca.

Toamno,de ce ne faci sta?de ce?Nu stii oare ca o sa suferim dupa ce totul se termina,dupa ce treci?Nu stii oare ca o sa inghetam de-a dreptul si o sa traim intr o iarna a sufletului nostru?Crezi,tu,oare ca vom inflori odata cu venirea primaverii?Crezi ca ne vom dezgheta odata cu renasterea naturii?

 

jhgsd

Draga Toamna,

Iti multumesc ca ai venit,tu ma faci sa simt inauntrul meu un valmasag de sentimente,dar imi place asta pentru ca asa ma simt mult mai vie.

Iti multumesc pentru ca tu ma faci sa realizez cat sunt de trecatoare si asa imi pun actiune planurile alea scrise doar pe foi.

Iti multumesc chiar daca  ai adus cu tine melancolia si asta inseamna si lacrimi,iti multumesc pentru ca stiu ca fara lacrimi si tristete nu am stii ce e aia fericire.Iti multumesc ca ai venit sa ne rascolesti putin si sa ne amintesti ca toate lucrurile se termina,ca trebuie sa acceptam asta…

jhgsd

Ma doare de toti,dar pe cine doare de mine?

Frigul asta de februarie nu imi prea surade,sincer..nici luna plina ce a fost ieri,nici ploaie și vântul de azi.
Când mă gândeam că însfârșit sunt bine și fericită,au venit zilele astea și mi-au adus doar melancolie,dor și tristețe.
O dată cu soarele și vremea bună s-a dus și cheful meu de viață.
Știu că nu ar trebui sa fie așa,nu ar trebui sa depind de vremea de afara,ar trebui sa nu depind de nimeni.Dar parca incercand sa ucid ssinguratatea singura,am ajuns sa fiu eu ucisa de ea.
Atât mă dor toate,tot ce alta data ignoram…azi sunt mult mai sensibila,ma dor cuvintele spuse de oricine,ma dor privirile,ma doare indiferenta celor din jur,ma doare toata rautatea pe care o vad in societate.Ma dor desparitirile,chiar daca nu sunt ale mele.Ma doare tot ce indura lumea si pe nimeni nu doare ce indur eu.
Credeam ca m-am racit,dar defapt m-am topit…poate prea târziu.
Pe zi ce trece in loc sa fiu mai tare,in loc sa imi intaresc armura,tot dau jos din ea.Și o dau jos in fata orisicui.
Am o singura inima,stiu ca trebuie sa o protejez…pana acum am protejat.o prea tare,nu se poate ca de acum deloc .

image