În dulcele stil clasic- Nichita Stănescu | Eseu BAC|Partea 1

Introducere:

În dulcele stil clasic de Nichita Stănescu este poezia care dă titlul volumului poetului care a apărut în 1970. Este o poezie neomodernistă.

Trăsături pentru încadrarea în neomodernism

subiectivizarea textului; are loc cu ajutorul mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric( “eu l-am fost zărit”, “timpanul meu”) ; de asemenea subiectivismul reiese și din imaginarul conturat de metafore.

-exemplu: metafora pasăre amară sugerează caracerul contradictoriu al iubirii, care poate fi și o sursă simbolistică prin simbolistica păsării, dar și o sursă de singurătate și suferință, lucru redat de epitetul amară

-ludicul detectabil în text este a doua trăsătură- acesta se construiește prin asocierile inedite de termeni aparținând unor registre opuse ( bolovan-domnișoară, fundă-afundă)

Tema textului este una dubla.

  1. Iubirea ca experiență revelatorie, deși e temporară.
  2. Creația literară- poezia devenind o artă poetică neomodernistă, în care pasul de domnișoară ar fi echivalentul insiprației sau a muzei, precum reiese din semnificatiile singurului verb din prima secvența a textului coboară.

Secvențe relevante temei textului:

1.

Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnişoară.

Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnişoară.

-apariția domnișoarei; se construiește pe o rețea simbolică, dominată de elemente concrete, capabile să încapsuleze semnificații abstracte. Tehnica utilizată, la fel ca la Arghezi, este concretizarea abstractului; “bolovanul”-manifestare violentă, bruscă a inspirației și a iubirii; “frunză verde, pală- simbol al fragilității, al efemerului și al sensiblității; “înserare-nseară” – licență poetică .

2.

Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat şi semizeu
căci îmi este foarte rău.

Stau întins şi lung şi zic,
Domnişoară, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit şi mozaic.

Pasul trece eu rămân.

-secvența surprinde consecințele revelației atât la nivelul universului, cât și la nivelul sinelui ; simbolul central este soarele, ale cărui atribute sunt “pitic”, “aurit” și “mozaic”; acesta reprezintă centrul Universului, dar și căldură.

-Stănescu construiește antiteza “soare pitic” tocmai pentru a sublinia că întregul univers este redimensionat în urma iubirii, care este și un element transformator;

-epitetul “mozaic”oglindește complexitatea transformării, sugerând, în același timp că în urma revelației universul nu mai este unul unitar, ci unul sfărâmat.

Ne vedem data viitoare cu continuarea!

Să vă fie de folos!

Hugs and kisses,

M.I.

Se simte toamna

Doar 2 zile de toamna au trecut,dar pot sa spun ca azi a fost intr-adevar toamna,azi am simtit toamna…

Am stiut ca intr-adevar e aici,ca toamna e aici.Si nu neaparat pentru ca a fost ceata de dimineata,ca s-a racit vremea sau au cazut frunze,ci pentru ca am simtit ca ceva lipseste.

Am simtit ca sufletul mi-e mai batut de vant.

Am simtit o despartire,m-am simtit mai goala,mai singura…

Am simtit  un inceput de toamna…

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

-Nichita Stanescu-Emotie de toamna-