Merg cu toamna-n piept, vântu-n toate rănile mă doare

Păsările călătoare (mai ales plecarea berzei de pe stâlpul de electricitate din fața casei de la tanti Moni) , frunzele nucului și ale vișinului ce erau deja prin toată curtea, plecarea vecinilor înapoi în “țările calde” ( sau Străinezia cum îi mai zic eu)…astea toate prevesteau venirea toamnei pentru mine. Astea alături de facerea bulionului în târziile zile ale lui August, serile tot mai liniștite din cauză că erau tot mai puțini copii care să se alerge pe stradă…și mai ales începutul școlii.

Pe toate le priveam cu nostalgie cum se petrec în fiecare an…copil fiind rămâneam mereu așa cu un gol atunci când pleca vara și odată cu ea, verișorii mei se întorceau la oraș, prietenii ieșeau tot mai puțin pe afară, iar zilele se scurtau.

Totuși, cumva de-a lungul anilor am ajuns să iubesc toamna. Mai puțin zilele prea scurte și gri de la sfârșit de noiembrie…

Am ajuns să iubesc și să privesc cu o oarecare mulțumire în suflet faptul că odată cu venirea toamnei toți ne adunăm pe la casele noastre, începem să profităm de ultimele zile călduroase și cu soare făcând plimbări sau zacuscă în curte la sobă. Am ajuns să iubesc culesul de prune, mere și mai ales începutul școlii.

Trebuie să recunosc, toamna îmi răscolește sufletul în multe feluri și mereu mă face super sentimentală( puteți să vedeți după acest text), asta însă nu mă mai împiedică să ma

Nervi de toamnă – George Bacovia

E toamnă, e foşnet, e somn…

Copacii, pe stradă, oftează;

E tuse, e plânset, e gol…

Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,

Pe drumuri fac gesturi ciudate –

Iar frunze, de veşnicul somn,

Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,

Şi-amanţii profund mă-ntristează –

Îmi vine să râd fără sens,

Şi-i frig, şi burează.

Vă doresc o toamnă minunată în care să învățați încă o dată să mergeți mai departe…să…let it go!

Hugs and kisses,

Iuditha M.C.

Unul de revenire

Mă atașez nu des, dar tare și bine de tot. De oameni, de locuri, de experiențe. Îmi vine foarte greu să mă despart de orice, păstrez o grămădă de chestii inutile (cu scuza că îmi vor aduce aminte de diferite evenimente sau oameni…) , păstrez cam orice floare pe care o primesc, chiar dacă e dacă de la cineva pe care nu cunosc. Cu timpul bineînțeles am mai învățat să mă detașez, dar vreo 3 ani tot le țin.

Mi-am zis nu de puține ori că sunt sensibilă sau cum mi-au mai spus alții “fragilă, am impresia că de la o atingere te poți face bucățele”. Sincer, nu știu nici în ziua de azi dacă e adevărat sau e opusul. Se poate să se vadă așa din exterior pentru că eu mai mereu sunt tot o flower power și tot înghit, înghit, tot mai las să treacă, mă prefac că trec pe lângă mine săgețile, și-apoi bum dintr-odată mă vezi plângând, nervoasă, etc.

În fine, nu sunt singura cu siguranță care face așa. Actually, aș fi vrut să vă povestesc despre faptul că m-am atașat mai mult sau mai puțin de orice loc de muncă pe care l-am avut până acum. De colegi, de oamenii care s-au părândat prin locurile prin care am lucrat(bine, de unii îmi pare bine și că știu să mă feresc) și uneori și de șefi. Și mereu am fost nostalgică când am părăsit orice loc de muncă, deși de fiecare dată a fost decizia mea. Acum, știți cum e, când te înțelegi bine cu toți ți-e mai greu să urăști locul de muncă. Te gândești…măi, cu oamenii ăștia atâta timp cât am lucrat cu ei, am împărțit dimineți grămadă la cafele, am râs, ne-am enervat împreună, ne-am petrecut atâtea seri aici împreună, nu ți-e tot una…Cum zicea una dintre șefele mele: “Aici e a doua casă a voastră, probabil petreceți mai multe ore treze aici decât acasă.”

Mi-a fost poate greu să plec fără pic de nostalgie pentru că toți oamenii cu care am lucrat m-au inspirat în vreun fel, fie că au femei independente și muncitoare pe care le-am admirat până la Cer și-napoi, fie că au fost oameni care mi-au inspirat valori faine și mi-au împărtășit din poveștile lor de viață.

Ajungem așadar, precum observ, la ce vă spun mereu, că pe mine orice om lasă o amprentă…Uneori și doar trecând pe lângă mine.

Hugs and kisses,

M.I

Doar o alta vara

E doar o alta vara.In care stau cu cana in mana si astept sa se intample ceva.

O alta vara in care sper.Sper sa imi zambeasca si mie iubirea.Sper ca oamenii sa vada cat sunt de binecuvantati si sa isi aminteasca sa se bucure de lucrurile mici,si sper sa imi mai aminteasca si mie cand mai uit..large (2)

E doar o alta vara,in care visez.Visez prea mult.

O alta vara in care ma dedic tuturor si uit de mine.O alta vara in care incerc sa-i vad pe altii fericiti,si uit sa ma fac pe mine fericita…dar,pana la urma,astea ma fac pe mine fericita.Ma face fericit acel “multumesc” sincer,de dupa ce ajut pe cineva.Acel zambet care il vad pe fata unui om care a plans si pe care imbratisarea sau gandul bun spus de mine l-a facut sa simta mai bine.

O alta vara in care vreau sa merg,sa merg departe,sa uit si sa ma uit.Sa merg departe de toti si de toate,sa fiu straina,sa cunosc,sa… lucruri noi.

E doar o alta vara.O alta perioada in care eu sunt bine,tu sa fi fericit.