Primavara mai vine?

Stau la biroul meu si sorb niste cafea, chiar daca e trecut 11 noaptea, dar ce sa faci, asa e cand ai de invatat la bio.Stand asa, ma uit pe geam si prin camera si am realizat ca mi s-au cam ofilit florile primite de ziua mea, s-a dus si soarele din nou, azi chiar a nins…Trist, zic.Imi place zapada, da’ draga Iarna, las-o mai moale ca e martie imediat 😉


Mie una, mi se face dor de un verde, de niste raze calde de soare, de tricou si tanti din piata care vinde lalele…

Vreau sa ma pot plimba si ma pierd in zambetele oamenilor.Sa vad cuplurile prin parc, batranii la sah, baietii la ping -pong…mamici cu carucioarele cu bebelusi mici si dragalasi.

Sa vad cum imi zambesc timid ghioceii din gradina.Vreau sa ma plimb prin oras cu cafeaua in mana si sa nu-mi inghete mana si cafeaua..

Vreau sa pot privi inimile si privirile ce pana acum nu le-am putut privi de gheata ce era pe ele…
Oh, vreau sa renasca toate!Si sufletul meu cu ele…


Azi,ziua internationala a cafelei

Se zvoneste ca azi e ziua internationala a cafelei…pff,si eu tocmai azi am baut asa putina.Normal ca la vederea acestei vesti nu am rezistat fara sa sarbatoresc si eu cu o cafea de-aia facuta cu suflet.a31996b0c32b5461dba55289947442ae

Nu stiu cum va place voua cafeaua dar eu o beau fara zahar,insa cu lapte,si daca se poate frisca si niste scortisoara.Ca veni vorba de cafea mi-am adus aminte de pretiosul serial Gilmore Girls, si acum tin neaparat sa ma uit la un episod!Vi-l recomand si voua,mai ales acum pe toamna,este un serial care te binedispune 🙂

Va urez La Cat Mai Multa Cafea si o dupa-masa placuta!8661f6fd48d4908dc57dc4ceafab6e6ejhgsd

 

Prea grea e singuratatea?Prea mare e linistea?

Usor,usor mi se instaleaza in suflet melancolia si in minte imi vin doar amintiri.Zambetul de pe fata mea incepe sa se ofileasca precum florile din gradina.Afara e tot mai frig,imi ingheata mainile si hainele-mi poate prea subtiri de pe mine,dar nu stiu daca ar trebui sa ma bucur sau sa ma intristez pentru ca inima nu vrea sa imi inghete.La mine in inima e cald si parca tot mai multi cauta sa se incalzeasca,stiu insa ca nu trebuie si nu pot sa-i primesc pe toti.O sa imi fure din lemne,si o  sa ajung sa raman fara foc…

…Uite ce face toamna asta!Te face sa crezi ca esti prea singur si ca ai nevoie de cineva,te face sa crezi ca daca nu ai pe cineva care sa te tina de brat o sa te sufle vantul,te face sa crezi ca o ceasca de ceai sau cafea si o carte nu sunt de ajuns daca nu ai cu cine sa le imparti.Vrea sa crezi ca degeaba vizionezi un film bun sau asculti o melodie faina daca nu ai cu cine sa imparti emotiile si trairile.Vrea sa crezi ca ai nevoie de o imbratisare speciala ca sa nu iti fie frig in aceste dimineti si ca degeaba te imbraci gros,ca sentimentul ala de frig tot nu o sa ti treaca.

Toamno,de ce ne faci sta?de ce?Nu stii oare ca o sa suferim dupa ce totul se termina,dupa ce treci?Nu stii oare ca o sa inghetam de-a dreptul si o sa traim intr o iarna a sufletului nostru?Crezi,tu,oare ca vom inflori odata cu venirea primaverii?Crezi ca ne vom dezgheta odata cu renasterea naturii?

 

jhgsd

Moartea

12477049_749243068542079_598177231_oParca oricat de tare si puternic ai fi acest cuvant te inspaimanta sau cel putin te pune putin pe ganduri.

Tot timpul lasam moartea pe mai tarziu…si pana la urma insasi venirea noastra pe lume este o expunere totala la moarte.Dupa ce ai primit viata esti dispus sa mori in fiecare urmatoare secunda,groaznic,stiu.

Ne ferim sa vorbim despre moarte,desi e singurul lucru inevitabil in viata.

Nu ne place sa vorbim despre pentru ca ne intristeaza,nu vrem sa ne imaginam fara toti cei pe care ii iubim.Nu vrem sa ne imaginam ca viata  va continua,fara noi,ca cei care ne iubesc vor indura cu greu,dar vor continua sa respire.Refuzam sa ne imaginam ca vom lasa copii,prieteni care o sa continue sa se casatoreasca,sa imbatraneasca…ca ne vor fi inchise fisele medicale,ca numele noastre vor ramane doar o amintire.

Speram zilnic ca poate moartea o sa ne uite si o sa treaca direct la urmatorul,dar nu ne uita…poate ne-ar fi mai usor sa acceptam inevitabilul si sa ne gandim cum ar fi daca am fi morti.

Se zice ca avem niste ani pe care ni da Dumnezeu cu imprumut…stii momentele alea in care ai fi putut sa mori,dar ceva sau cineva pur si simplu par ca a spus “STOP” si asa moartea te-a evitat…ei,bine daca ai avut parte de asa ceva,atunci sa stii ca anii de atunci incoace sunt ani dati cu imprumut,fii atent ce faci cu ei!

Nu conteaza anii din viata ta,ci viata din anii tai.