Should I go or should I stay?

N-aș fi vrut să plec. Pur și simplu, n-aș fi vrut.

În ciuda faptului ca ei mă învinovățesc, eu chiar n-aș fi vrut să plec. De ce tot timpul oamenii cred că celor care pleaca le e mai ușor?

Dar ce e de facut când acasa nu mai e acasa și orice privire te lasă rece?

Ce e de facut când în loc să clădești, cu orice vorba spusă se dărâmă totul?

Ce e de facut când niciun foc nu te mai încâlzește?

Ce e de facut când viitorul nu mai e ceva pentru care speri?

Am ales să plec. Să-mi caut locul în lumea asta mare. Poate undeva o să mă simt acasă. Poate cineva o sa fie acasă. Poate o să reusesc să mă fac pe mine acasă.

Nu e ușor, dar nici nu vreau să spun că am facut-o pentru alții. Am fost egoistă, pot să spună asta, am făcut-o pentru mine.

Știu, știu că nu e rațional. Să nu credeti că mintea mea crede altceva, dar cred că în viață sunt puține ori când trebuie să alegem cu inima. Și asta a fost una din acele puține ori.

Și când inima ia alegeri, doare. Jur, doare tare. Al naibii de tare. Nu degeaba zic ei că e mai sănătos să iei alegeri cu mintea.

“But my heart wants what it wants…”

-poveste de noiembrie-

Hugs and kisses,

M.I