Merg cu toamna-n piept, vântu-n toate rănile mă doare

Păsările călătoare (mai ales plecarea berzei de pe stâlpul de electricitate din fața casei de la tanti Moni) , frunzele nucului și ale vișinului ce erau deja prin toată curtea, plecarea vecinilor înapoi în “țările calde” ( sau Străinezia cum îi mai zic eu)…astea toate prevesteau venirea toamnei pentru mine. Astea alături de facerea bulionului în târziile zile ale lui August, serile tot mai liniștite din cauză că erau tot mai puțini copii care să se alerge pe stradă…și mai ales începutul școlii.

Pe toate le priveam cu nostalgie cum se petrec în fiecare an…copil fiind rămâneam mereu așa cu un gol atunci când pleca vara și odată cu ea, verișorii mei se întorceau la oraș, prietenii ieșeau tot mai puțin pe afară, iar zilele se scurtau.

Totuși, cumva de-a lungul anilor am ajuns să iubesc toamna. Mai puțin zilele prea scurte și gri de la sfârșit de noiembrie…

Am ajuns să iubesc și să privesc cu o oarecare mulțumire în suflet faptul că odată cu venirea toamnei toți ne adunăm pe la casele noastre, începem să profităm de ultimele zile călduroase și cu soare făcând plimbări sau zacuscă în curte la sobă. Am ajuns să iubesc culesul de prune, mere și mai ales începutul școlii.

Trebuie să recunosc, toamna îmi răscolește sufletul în multe feluri și mereu mă face super sentimentală( puteți să vedeți după acest text), asta însă nu mă mai împiedică să ma

Nervi de toamnă – George Bacovia

E toamnă, e foşnet, e somn…

Copacii, pe stradă, oftează;

E tuse, e plânset, e gol…

Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,

Pe drumuri fac gesturi ciudate –

Iar frunze, de veşnicul somn,

Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,

Şi-amanţii profund mă-ntristează –

Îmi vine să râd fără sens,

Şi-i frig, şi burează.

Vă doresc o toamnă minunată în care să învățați încă o dată să mergeți mai departe…să…let it go!

Hugs and kisses,

Iuditha M.C.

hai să fim vitaliști

Nu știu dacă știți sau nu, dar vitaliștii  puneau accentul pe trăirile inițiale, primare și necenzurate.

De multe ori în viață mă aflu în situații în care mi-aș dori așa de tare să am curajul de a trăi ca un vitalist.Dacă îmi vine să îmbrățișez să mă duc direct la persoane respectivă fără nici o reținere.Dacă îmi vine să îmi ies din fire când aud directorul școlii vorbind aiureli, să-mi deschid gura și să-i zic în față că îi dă peste ipocrizia.Sau de câte ori nu aș fi vrut să am curajul să-i zic tipului de care îmi place că îl plac și gata.

Apropo de asta, soră-mi  îi plăcea de un tip.El senior year, ea a 10-a.Amândoi pasionați de partea asta de arta fotografiei si a filmului, gen s-ar potrivi ca mănușile.Au vorbit puțin pe social media, își mai trimiteau poze sau de-astea,dar nu s-a întâmplat nimic.Știi momentul ălă când vrei să eviți o persoană și dintr-odată dai de ea peste tot?Exact așa i s-a întâmplat soră-mii.Așa că s-a hotărât să-i zică că îl place și gata.Nu mi-a venit să cred când mi-a povestit, m-a mirat curajul ei de a-și arăta așa vulnerabilitatea.

Bineînțeles, nu a fost ca și în filme…Dar a aflat că el are prietenă deja, și că el nu este indiferent, însă ca de cele mai multe ori în viață, the right one came at the wrong time.

M- a durut, m-a săgetat în inimă pentru că știu cât trebuie să iei din tine, cât trebuie să riști să spui că îți place de cineva când poate să nu fie reciproc.Dar, în același timp am fost așa de mândră de ea, tot timpul a spus și a făcut exact ce a simțit.

Hope that you fall in love
And it hurts so bad
The only way you can know
You give it all you have
And I hope that you don’t suffer
But take the pain…
Hope when the moment comes
You’ll say
I…I did it all
I…I did it all
I owned every second that this world could give
I saw so many places
The things that I did
Yeah, with every broken bone
I swear I lived.

Așa că haideți să ne facem curaj!Să spunem exact ce simțim, să nu ne privatizăm de la nimic ce ne vine să facem, toate astea o să ne fie experiențe și câteodată habar n-avem cât putem învăța dintr-un cuvânt spus la timp…

do the earth a favor.don’t hide your magic.

Sper că anul 2017 să fi fost anul în care ați ieșit din zona voastră de comfort pentru că acolo se întâmplă cele mai faine  lucruri!

Hugs and kisses,

M.I.

As vrea macar

As vrea macar sa pot da frau liber lacrimilor,sa curga,sa curga siroi.Sa-mi iau din povara  ce o simt pe suflet.

Urasc cand vine iarna si ma prinde goala.Urasc sa stiu ca imi va ingheta  sufletul si lacrimile care de-abia atunci o sa inceapa sa-mi curga.7ad93cc26c58447bf624ea7522e510f7.jpg

As vrea macar sa plec departe.Vorba lu’ Smiley,sa plec pe Marte.Sa stiu macar ca voi scapa de toti ochii astia judecatori care ma privesc.

As vre macar sa  ma pot intoarce in copilarie,cand iernile erau cu zapada.Cand iernile erau perfecte,pentru ca vedeam totul atat de frumos si simplu.Vedeam altfel,vedeam doar oameni zambind,doar imbratisari,vedeam totul ALB.

As vrea sa ma pot bucura macar pentru ca in iarna este ziua mea.Dar nu ma bucur aproape deloc,pentru ca mi se pare ca viata asta pur si simplu trece pe langa mine.Mi se pare ca prea repede trec toate.

As vrea macar sa ma gandesc la Craciun si sa fiu fericita,dar ce rost are Craciunul cand esti in suflet gol si pustiu?

As vrea macar sa fiu egoista si sa ma bucur  ca voi primi cadouri,dar ce rost au cadourile toate daca nu poti imparti nimic cu nimeni?

As vrea macar sa pot opri tristetea si lacrimile din ochii si sufleul altora,si atunci as fi si eu mai fericita.Dar,cum as putea eu oare,cand atata lume ii trista si eu sunt doar singura?

Prea grea e singuratatea?Prea mare e linistea?

Usor,usor mi se instaleaza in suflet melancolia si in minte imi vin doar amintiri.Zambetul de pe fata mea incepe sa se ofileasca precum florile din gradina.Afara e tot mai frig,imi ingheata mainile si hainele-mi poate prea subtiri de pe mine,dar nu stiu daca ar trebui sa ma bucur sau sa ma intristez pentru ca inima nu vrea sa imi inghete.La mine in inima e cald si parca tot mai multi cauta sa se incalzeasca,stiu insa ca nu trebuie si nu pot sa-i primesc pe toti.O sa imi fure din lemne,si o  sa ajung sa raman fara foc…

…Uite ce face toamna asta!Te face sa crezi ca esti prea singur si ca ai nevoie de cineva,te face sa crezi ca daca nu ai pe cineva care sa te tina de brat o sa te sufle vantul,te face sa crezi ca o ceasca de ceai sau cafea si o carte nu sunt de ajuns daca nu ai cu cine sa le imparti.Vrea sa crezi ca degeaba vizionezi un film bun sau asculti o melodie faina daca nu ai cu cine sa imparti emotiile si trairile.Vrea sa crezi ca ai nevoie de o imbratisare speciala ca sa nu iti fie frig in aceste dimineti si ca degeaba te imbraci gros,ca sentimentul ala de frig tot nu o sa ti treaca.

Toamno,de ce ne faci sta?de ce?Nu stii oare ca o sa suferim dupa ce totul se termina,dupa ce treci?Nu stii oare ca o sa inghetam de-a dreptul si o sa traim intr o iarna a sufletului nostru?Crezi,tu,oare ca vom inflori odata cu venirea primaverii?Crezi ca ne vom dezgheta odata cu renasterea naturii?

 

jhgsd

Se simte toamna

Doar 2 zile de toamna au trecut,dar pot sa spun ca azi a fost intr-adevar toamna,azi am simtit toamna…

Am stiut ca intr-adevar e aici,ca toamna e aici.Si nu neaparat pentru ca a fost ceata de dimineata,ca s-a racit vremea sau au cazut frunze,ci pentru ca am simtit ca ceva lipseste.

Am simtit ca sufletul mi-e mai batut de vant.

Am simtit o despartire,m-am simtit mai goala,mai singura…

Am simtit  un inceput de toamna…

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

-Nichita Stanescu-Emotie de toamna-