Avem în viață câte o furtună mare, restul sunt doar ploi…

”Avem în viață câte o furtună mare, restul sunt doar ploi…” zice The Motans în piesa ce o ascult acum pe mașină. El cu siguranță a fost o furtună mare a vieții mele. O furtună a cărui daune încă se văd…

Ieri, după episodul destul de dramatic în care am plâns în Profi că nu am reușit să-mi iau cafea am realizat că e momentul să-mi iau o pauză. Prin urmare mă duc la locul meu de suflet, oaza mea de liniște: Poiana Brașov. E locul în care l-am cunoscut și pe el, pe Victor.

– inyourpocket.com –

Ultima dată am fost aici cu mama, obișnuiam să mergem în fiecare primăvară de ziua ei, pe 7 mai.

Nu stăteam mult, vreo 2/3 zile așa pe weekend, niciodată nu era timp de mai mult și acum o aud pe mama:

”-Leea, banii nu cresc pe garduri! Lasă c-om veni la pensie!”

Anul acesta intra la pensie și am decis că o să stăm cel puțin o săptămână, dar mama nu a mai apucat ziua de 7 mai…

Prin urmare, mi-am tot amânat vizita anuală, dar azi am decis că oricât de sfâșietoare e durerea despărțirii singurul lucru ce-mi poate aduce puțină alinare e locul acesta.

Despărțirile de orice fel or fi ele sunt grele până la cer și înapoi pe pământ. Pentru că atunci când trebuie să lași un om să iasă din viața ta se simte ca și cum v-ar despărți toate oceanele, toate țările, parcă unul e pe altă planetă, în alt Univers chiar dacă poate sunteți doar la câteva ore distanță.

Atunci când un om se duce dintre noi parcă totuși, după un moment dat, faci pace cu gândul că nu ai pur și simplu ce să faci, că nu există și nu va exista nici o cale de a aduce omul acela înapoi.

Și de acolo tot se împarte în: înainte să plece dintre noi și după ce a plecat dintre noi.

Dar atunci când omul de care te desparți locuiește la doar 2 ore de tine, ți-e cam greu să accepți ideea că v-ați putea vedea fiecare de viețile voastre fără să vă intersectați. Hm, și totuși trebuie să accepți.

Așa că faci tot ce-ți stă în putință să accepți, în cazul meu mă îndepărtez fizic și mai mult.

Va fi interesant să mă-ntorc după atâta timp în locul unde a început totul…

–to be continued–

-from a book I will hopefully publish someday-

Hugs and kisses,

Iuditha Murza C.

e toamna mea

E din nou toamna, a inceput din nou scoala…Dar, cumva e totul diferit.Se simte altfel fiecare gura de aer..

Se simte altfel adierea vantului, imbratisarile, fiecare raza de soare…le traiesc pe toate cu o nostalgie viitoare, le vad pe toate prin ochii mei de peste vreo 10-15 ani.Cumva ma uit la tot ce se intampla acum razand, cu inima vesela ca mi-am trait tineretea frumos, ca am simtit fiecare lucru oricat de marunt sau neinsemnat a fost.

Cred ca am invatat sa traiesc in slow motion…si ma bucur.In zilele noastre e necesar..ca prea multe sunt pe “fast”.

M-am saturat sa grabesc totul, sa fortez lucrurile sa se intample, sa fortez relatii, prietenii…Cred ca toti la un moment dat invatam sublimul timpului potrivit.

Nu e mai frumos sa privesti cum rasare soarele, sa vezi cum putin cate putin iese de dupa deal decat sa-l grabesti sa rasara o data?La fel e si in viata, e frumos sa te bucuri de intregul proces…

Am invat si eu incet ca lucrurile bune chiar cer timp, si cel mai mult timp il cer lucrurile pe care le vrei cel mai tare.

Am invatat si eu incet ca asteptarea chiar poate fi o binecuvantare pentru ca te poate face sa te devii cea mai buna versiune a ta.

E liniste…simt linistea si in galagie..

E toamna linistii mele..

Hugs & kisses,

M.I.

As vrea sa mai scriu

Am 1000 de drafts, dar parca altceva vreau sa scriu, si jur ca stiu sigur ca vreau sa scriu ceva…Doar trebuie sa-mi dau seama pe parcurs.

As vrea sa scriu despre viata, dar mai am muulte de invatat.

As vrea sa scriu despre relatii, dar sunt single din nou.

As vrea sa scriu despre gandiri pozitive si cum sa fii fericit, dar adevarul este ca si eu  fac ce pot si cum pot sa nu devin o  adolescenta depresiva si pesimista (cateodata).

As vrea sa scriu despre seriale, cafea, carti si alte lucruri care imi plac, dar nu imi place cum se aseaza in pagina si daca nu-mi place cum arata, mai bine nu..

As vrea sa scriu despre calatorii si locuri faine, dar nu am mai prea calatorit…

As vrea sa scriu despre motivatie, dar adevarul e ca de-abia ce mi-o mai gasesc pe a mea.

As vrea sa va spun despre ochii aia verzi, dar trebuie sa tac pan’ or sa fie a mei..

As vrea sa scriu despre indragosteli si iubire si romantisme, dar inca mai astept inspiratia…

As vrea sa scriu..

Hugs & kisses,

M.I.

 

 

 

 

 

din conversaţii

Nu stiu cum se face , dar azi cu vremea asta instabilă, mi-am amintit de o frântură dintr-o conversaţie.De fapt de câteva zile, mintea începe să-mi aducă aminte chestii pe care nici măcar nu am bagat de seamă că s-au întãmplat.

Mintea mea se cam joacă cu mine zilele astea.Încep să descompun totul, fir-a-fir, să analizez gesturi, zâmbete, priviri…chestii ce nu-şi au rostul, sau cel puţin nu acum.

Şi cam asta era conversaţia sau ce o fi fost:

“-Nu te mai uita pe geam.Da-ti filme, eu asta fac cand sunt plictisit sau suparat si ma simt mai bine!

-Nu stiu daca o sa functioneze.Eu sunt prea realista si o sa ma gandesc doar ca nu o sa se intample filmele alea..

-Oh, pai fa tot ce poti sa reusesti!Daca iti doresti ceva foarte mult, parerea mea, e ca ai sanse foarte mari sa reusesti!”

 Pentru mine , partea cu să visez şi să-mi dau filme , tot nu funcţionează.Nu ştiu la ce fel de filme se referea , da’ ale mele mă fac doar să o dau pe nostalgie şi piese triste, nicidecum pe fericire.😂

Voi ce faceţi ca vreme să nu vă influenţeze stările?

Hugs & kisses,

M.I.

Let it go

Timpul trece si nu se opreste.Nu stiu daca timpul vindeca ceva sau faptul ca iti zici in fiecare zi ca Tu esti singura persoana importanta din viata ta, o face…

Vad acum, chiar sunt puternica.Imi pare bine ca nu pun toate cuvintele spuse aiurea la suflet, peuntru ca daca as  face asta,ar fi vai de mine.

E bine sa stii sa zambesti, chiar si atunci cand sufletul aproape iti plange.E bine sa stii sa iti spui ca trebuie sa dai ce e mai bun din tine si sa le arati ce pierd, chiar si atunci cand simti ca nu mai poti lupta.

E bine sa stii ca fericirea ta nu depinde de nimeni, ca TU esti singura persoana, de care depinzi, bineinteles si Dumnezeu.

E bine sa fii optimista, sa-ti capul sus, chiar daca altii spun ca nu insemni nimic.

Cuvintele astea le spuneam in urma cu cativa ani.

Azi, insa nu mai simt ca trebuie sa demonstrez nimanui nimic,dar asta nu inseamna

ca trebuie sa imi plang de mila toata ziua,nu.Dar, e normal sa-ti pese, sa suferi, iti acorzi cateva zile,iti versi sufletul in fata unui prieten, sau singur intr-o noapte ploioasa si gata,te fortezi sa fii mai bine.Cauti sa iti gasesti lucruri, oameni care sa te ajute sa te ridici din starea in care esti , nu vorbe si amintiri care iti amplifica tristetea.Ca iti mai pui castile in urechi si uitandu-te pe geam,venind spre casa iti mai scapa cate o lacrima e altceva…

Hugs & kisses,

M.I.

Stare.

fuck of. Daca mi-e permis sa ma exprim asa…

Da’ m-am saturat.De tooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooot.

Da, m-am saturat de tot si totusi, ma straduiesc sa traiesc fiecare clipa, sa zambesc, sa fiu fericita, sa arat dragoste, recunostinta, iertare fata de altii.Pentru ca , daca viata mea sucks in momentul de fata nu inseamna ca am dreptul sa le distrug zilele si altora, sa pretind altora sa aiba stari proaste, sa nu fie fericiti, sa nu petreaca, sa nu rada, sa ii fac sa se simta vinovati de fericirea lor.

Foarte bine a zis cineva, ca daca vrei sa fii fericit, atunci fii.Nu este nici o reteta magica a fericirii, nu exista.Tot ce exista esti tu, tu care vrei sa nu te mai complaci in starea aia proasta, in suparari, tristete, nervi…tu care iti zici: “O sa fie bine!O sa fiu mai bine, mai fericit!Toate au un scop!”.

Niciodata nu o sa te vindeci, amintindu-ti ca esti bolnav, o sa te vindeci atunci cand o sa-ti amintesti ca intr-o zi o sa te vindeci, ca trebuie sa te ridici si sa fii sanatos, sa mergi, sa razi, sa sari de bucurie.Pentru ca viata nu exista sa o traiest intr-un pat, stand si uitandu-te la seriale, sau izolandu-te de oameni reali, de AFARA, de experiente, lovituri, de conexiuni cu  chestii reale.

 “I don’t believe that life is supposed to make you feel good, or make you feel miserable either. Life is just supposed to make you feel.”

—   Gloria Naylor

Prin astea vreau sa zic ca am avut o zi tare faină azi, deşi m.am trezit cu asa un chef de a ignora lumea si de a sta inchisa in casa, sub patura, dormind si plangand, eventual, dar…aşa de tare mă bucur acum ca am decis să.mi părăsesc culcuşul(bârlogul, cum vreti sa-i ziceti).

Spunea cineva ca nu conteaza lucrurile care le faci cand ai chef sa faci chestii, ci lucrurile cand nu ai chef si totusi faci chestii. 😉

Sper ca ati avut o zi frumoasa!Mi-ar placea sa aud parerile voastre legate de cum se pot combate starile proaste, tristetea , si a.s.m.d. 🙂

Hugs & kisses,

M.I.

Primavara mai vine?

Stau la biroul meu si sorb niste cafea, chiar daca e trecut 11 noaptea, dar ce sa faci, asa e cand ai de invatat la bio.Stand asa, ma uit pe geam si prin camera si am realizat ca mi s-au cam ofilit florile primite de ziua mea, s-a dus si soarele din nou, azi chiar a nins…Trist, zic.Imi place zapada, da’ draga Iarna, las-o mai moale ca e martie imediat 😉

Mie una, mi se face dor de un verde, de niste raze calde de soare, de tricou si tanti din piata care vinde lalele…

Vreau sa ma pot plimba si ma pierd in zambetele oamenilor.Sa vad cuplurile prin parc, batranii la sah, baietii la ping -pong…mamici cu carucioarele cu bebelusi mici si dragalasi.

Sa vad cum imi zambesc timid ghioceii din gradina.Vreau sa ma plimb prin oras cu cafeaua in mana si sa nu-mi inghete mana si cafeaua..

Vreau sa pot privi inimile si privirile ce pana acum nu le-am putut privi de gheata ce era pe ele…
Oh, vreau sa renasca toate!Si sufletul meu cu ele…

You.

You.Where are you?Tell me how many  jerks I need to meet until I finally meet you?Tell me how many nights I will spend crying until you will think it’s time to come and wipe my tears?How many days I will spend wondering if somehow I will meet you on the street or a the supermarket or if I will meet you Sunday on church,or Saturday at the Coffee shop?How many nights I will be sleepless thinking if I already met you and I didn’t know?Are you the guy i had crush on 7th grade?Or the boy who I started talking two months ago?How many afternoons i will wish you ‘d be here with  me at sunset?

How many boys will disappointed me until you will came to prove me wrong?So, tell me.How many?
Or at least tell me where you are and what are you doing?I will come to meet you, if you think it’s too early.Let me find you.Or better find me.Cause I’m tired of all these liars, assholes, of all these boys who think they are the sun.I’m the sun, come to light!

De ce trebuia sa mergi la vot si de ce trebuia sa votezi cum trebuie|Romania si probleme

A trecut si asta.Poate trebuia sa scriu inainte,ca poate, poate asa mergeau, ca poate, poate asa cum voiam votau.

Dar, las’ ca o sa mai fie alegeri si sa speram ca vor stii…

Trebuia sa mergi la vot pentru ca de votul tau depinde o generatie urmatoare.Da.Exact de votul tau.

Trebuia sa mergi la vot pentru toti acesti minori care inca nu pot vota.Pentru ca,votul tau le decide viitorul.

Trebuia sa mergi la vot, pentru ca vrei o tara libera.Daca azi nu mergem la vot,maine iar nu…daca azi nu mergi tu,maine nu merge altul…si tot asa,o sa se ajunga la concluzia “de ce sa mai voteze?”.

Trebuia sa mergi la vot pentru ca, e normal sa iti asumi si tu ceva!Normal e sa spui “ce sa faci,eu l-am votat”, nu “eu nici macar n-am fost la vot,ei au votat”…

Trebuia sa mergi la vot, nu pentru ca neaparat puteai schimba ceva, ci pentru ca esti cetatean roman si asta e o obligatie morala fata de tara ta.Sa mergi la vot tine de respectul pe care il ai pentru tara ta.

M-am lamurit de tot,cu toti romanii.Anul asta romanii, si-au dat cu firma in cap,vorba aia.Spune-ti-mi mie,ce rost a avut REVOLUTIA,si spune-ti-mi ca nu ne batem joc de sangele oamenilor care s-a varsat, pentru ca au vrut libertate pentru NOI.Spune-ti-mi pentru ce anul trecut,dupa COLECTIV, au stat atatia oameni in frig,au strigat,au protestat…pentru ce?

Spune-ti-mi ca nu e adevarat cand spun ca trebuia sa mergi la vot si sa votezi ce trebuie, macar din respect pentru toti acei care au murit pentru libertatea tarii asteia…

Trebuia sa mergi la vot pentru ca, ROMANIA MEA NU-I JUCARIA TA!

Baby, it’s cold outside

​E decembrie si e rece….E rece si e Decembrie…

Cine?Tu?Eu?Noi?Afara?

E rece peste tot,in suflet,in gand…

Mi.e rece..mi e rece si am amortit,vreau o flacara,un foc
Ceva sa ma dezamorteasca,sa imi incalzeasca inima si sa imi arda gandurile negre….cineva sa vina sa ma dezghete si apoi sa ma faca scrum…

Dar,pana atunci…ma incalzesc cafelele…