-Staai! i-am auzit vocea strigandu-ma.
M-am oprit,dar nu am facut nicio miscare.A spus cuvantul gresit.
-Intoarce-te!
M-am intors,acum se uita direct in ochii mei.Vedeam in ochii lui de smarald toata vara asta,toate plimbarile,toate imbratisarile,sarutarile din miez de noapte,zambetele din diminetile in care soarele nici apucase sa rasara.
L-am imbratisat.Mi-a luat fata in palme si m-a indepartat in asa fel incat sa ma poate privi din nou in ochi.
-M-am razgandit,mi-a spus.
Pff,iar a gresit cuvintele.Nu am zis nimic,nu i-am schitat niciun zambet,nimic.
-M-am hotarat.
-Da?
-Da.O vara cu tine nu-mi ajunge.
-Dar un an?
-Nici un an.
-Doi?Cinci?Zece?
Si-a dat ochii peste cap si a zambit.Si-a dat seama ca a gresit cuvantul si de data asta.
-O vesnicie cu tine nu imi ajunge!
Am schitat un zambet.De data asta ii zambeam nu numai cu buzelei,ii zambeam cu ochii,ii zambeam cu toata inima si sufletul meu.
-Te iubesc,mi-a spus si mi-a sarutat fruntea.
-Te iubesc,i-am zis si i-am sarutat buzele.
~from a book I never wrote~cause love is in the air not in my hearth~
Cafea & poveşti 