În vremuri sumbre…

Trăim niște vremuri tare ciudate. Vremuri în care sunt promovate lucruri tot mai urâte, mai ciudate și fără sens. Dar cel mai mult este promovată lipsa de umanitate.

@thebirdsflyy

Nu pot să nu observ cum în ultimii ani familia, prieteniile și cam orice legătură umană sunt puse la zid.

Cu siguranță, nu sunt lucruri noi pe care le auziți aici de la mine, nu sunt lucruri revoluționare, dar țin cu tărie să scriu și eu vreo 2 rânduri pentru că îmi stau de mult pe inimă.

Boala este grea. Frica este un sentiment urât tare. Sărăcia este gri și duce cu gândul la noroi. Moartea este înfiorătoare. Dar toate astea sunt și mai groaznice când trebuie să le duci singur.

@thebirdsflyy

Oamenii au nevoie de oameni. Iar noi trăim niște vremuri nu doar ciudate, dar trăim niște vremuri de îndurare.

Multe nu mai putem face fie că unii suntem cu vaccin, alții fără, teste și mai știu eu ce. Cu toate astea, încă mai putem să ne vedem familiile, să vizităm săracii, să ajutăm prietenii. În vremurile astea încă mai putem să fim oameni.

Este o luptă mare pe care o avem de dus în lumea asta nebună. Este foarte greu să nu cădem în capcana asta în care uităm că trebuie să fim umani.

Vă invit acuma înainte de Crăciun să nu faceți curat doar în case, să faceți curat în lista aia de oameni pe care îi urmăriți pe instagram, să mai ștergeți praful prin lista de prieteni de pe facebook, să vă aerisiți creierul reîntorcându-vă la origini. Să ieșiți la o plimbare, să stingeți ecranele și să citiți o carte bună, să mâncați ceva care nu e cumpărat din supermarket….

Realitatea multora dintre noi azi este telefonul sau cine știe ce diapozitive le mai avem prin casă, tocmai de aceea cred că trebuie să avem grijă cu ce ne alimentăm zilnic mințile.

Poți să fii om, să ajuți și să iubești fără să uiți de tine complet, haideți să nu confundăm lucrurile. Era asta a egoismului nu face bine nimănui, oricât de mult te-ai focusa doar pe tine, o să-ți dai seama că până la urmă ai nevoie de ”un suflet cald aproape”.

*SURSĂ fotografii: @thebirdsfly

Hugs and kisses,

Iuditha Murza C.

3 lucruri pe care să le faci într-o zi în Strasbourg

Vara a trecut și poate plimbările se mai răresc, însă cred că pentru a vizita Strasbourg nu există o zi nepotrivită.

Eu am fost acolo într-o dupa-amiază de Valentine’s Day acum 2 ani și mi-am dorit taaare mult să mă reîntorc. Anul trecut nu am reușit- pentru că pandemie– însă mi-a îndeplinit dorința soțul meu vara asta. Strasbourg a fost chiar mai frumos și cochet decât mi-l aminteam.

Acum hai să trecem la cele 3 lucruri:

1. Un petit croissant (în română cum se zice? Croissante?)

Neapărat să te bucuri de un croissant și o cafea stând pe o terasă de pe străduțele minunate ale Strasbourgului. O să te simți #french sută la sută.

2. Le petit France

Fără dar și poate trebuie să iei toate străduțele la pas ( sper că te-ai gândit la ceva confortabil de încălțat), însă nu cumva să ratezi să te plimbi prin Le petit France. Te vei bucura de plimbări pe lângă apă, căsuțe drăguțe și o atmosferă așa de romantică.

3. Un petit tour pe acoperișul Catedralei Notre-Dame

Dacă tot l-am luat pe ”petit” în brațe…continuăm seria cu o priveliște de poveste. Cu siguranță nu vei regreta, chiar dacă ai frică de înălțime și poate îți vine să-ți verși stomacul pe scările care par că nu se mai termină te asigur că la final se va merita.

Astea au fost câteva lucruri pe care noi le-am făcut în Strabourg și cred că merită recomandate. Pentru noi a fost o experiență minunată, iar eu de abia aștept să o repetăm!

  • pozele sunt făcute în mare parte de @thebirdsflyyy

Avem în viață câte o furtună mare, restul sunt doar ploi…

”Avem în viață câte o furtună mare, restul sunt doar ploi…” zice The Motans în piesa ce o ascult acum pe mașină. El cu siguranță a fost o furtună mare a vieții mele. O furtună a cărui daune încă se văd…

Ieri, după episodul destul de dramatic în care am plâns în Profi că nu am reușit să-mi iau cafea am realizat că e momentul să-mi iau o pauză. Prin urmare mă duc la locul meu de suflet, oaza mea de liniște: Poiana Brașov. E locul în care l-am cunoscut și pe el, pe Victor.

– inyourpocket.com –

Ultima dată am fost aici cu mama, obișnuiam să mergem în fiecare primăvară de ziua ei, pe 7 mai.

Nu stăteam mult, vreo 2/3 zile așa pe weekend, niciodată nu era timp de mai mult și acum o aud pe mama:

”-Leea, banii nu cresc pe garduri! Lasă c-om veni la pensie!”

Anul acesta intra la pensie și am decis că o să stăm cel puțin o săptămână, dar mama nu a mai apucat ziua de 7 mai…

Prin urmare, mi-am tot amânat vizita anuală, dar azi am decis că oricât de sfâșietoare e durerea despărțirii singurul lucru ce-mi poate aduce puțină alinare e locul acesta.

Despărțirile de orice fel or fi ele sunt grele până la cer și înapoi pe pământ. Pentru că atunci când trebuie să lași un om să iasă din viața ta se simte ca și cum v-ar despărți toate oceanele, toate țările, parcă unul e pe altă planetă, în alt Univers chiar dacă poate sunteți doar la câteva ore distanță.

Atunci când un om se duce dintre noi parcă totuși, după un moment dat, faci pace cu gândul că nu ai pur și simplu ce să faci, că nu există și nu va exista nici o cale de a aduce omul acela înapoi.

Și de acolo tot se împarte în: înainte să plece dintre noi și după ce a plecat dintre noi.

Dar atunci când omul de care te desparți locuiește la doar 2 ore de tine, ți-e cam greu să accepți ideea că v-ați putea vedea fiecare de viețile voastre fără să vă intersectați. Hm, și totuși trebuie să accepți.

Așa că faci tot ce-ți stă în putință să accepți, în cazul meu mă îndepărtez fizic și mai mult.

Va fi interesant să mă-ntorc după atâta timp în locul unde a început totul

to be continued

-from a book I will hopefully publish someday-

Hugs and kisses,

Iuditha Murza C.

NU va fi mai bine

Îți pui cana de cafea pe masa din bucătărie, te uiți pe fereastră și îți spui că vor veni zile mai bune, că până la urmă va fi bine.

Pentru că asta e tot ce te ajută să mai duci o zi. Visezi la o zi în care să nu-ți mai simți capul cum explodează, să mergi liniștită să-ți faci cafeaua, și să-ți cânte frumos păsărele la geam, nici măcar nu îndrăznești să visezi că o să vină să te-mbrace ca în Cenușăreasa, vrei doar să vezi razele soarelui cum intră în casa ta și să respiri ușurată: acum mi-e bine.

Și tu ca cei mai mulți dintre noi nu speri la nimic mai mult decât la acel BINE. Nu îndrăznești să te gândești că vor fi zile grozave, că tot ce-i mai bun vine de-acum, speri doar să fie bine, un pic mai bine. Pui totul în cârca acestor zile mai bune care trebuie să vină! Și pe bune, trebuie! Că altfel pentru ce mai duci și ziua de azi?

Dar, dacă aceste zile mai bune nu mai vin? Dacă NICIODATĂ, dar chiar niciodată nu va fi mai bine? Dacă viața ta va arăta mereu AȘA? Așa cum arată acum.

Ai putea trăi așa toată viața ta?

Dacă situația ta rămâne la fel? O să fii fericită? Ai putea să zici că viața ta e frumoasă?

Ai putea să zici de ziua de azi că e una din acele zile bune?

Dacă zile mai bune decât asta nu mai vin?…

Ai citit bine. Zile mai bune nu vin. Dacă nu-ți place situația ta actuală fă ceva! Schimb-o!

Ridică-te și spune ce nu-ți convine! Ridică-te și trăiește-ți viața!

Începe de la ZERO! Dar, te rog încetează să mai speri să vină zile mai bune.

Zilele mai bune au ajuns, au venit. Te așteaptă!

https://www.youtube.com/watch?v=YOrMAW4pKuA

Waking up in California /But these clouds they won’t go away/ Everyday is like another storm, yeah/ I’m just trying not to go insane /Yeah, in the city shining so bright /So many dark nights, so many dark days/ But every time I feel the paranoia/ I close my eyes and I pray

Când se duc bunicii…

Când încep să plece bunicii, parcă lumea devine mai rece…

Când se duce unul din bunici, parcă viața ia o magnifică întorsătură…

Zicea cineva:

Cu fiecare dintre cei ,

De care moartea ne desparte,

Murim și noi- lăsând o parte,

În fiecare dintre ei.

Când încep să plece bunicii, parcă se duce și-un pic din tine.

Îți dai seama că ai vrea să-i vezi mai des pe-ai tăi.

Când se duc bunicii se duce și-o parte din copilăria ta.

Când încep să plece bunicii, realizezi că rând, pe rând toți ce-i dragi or pleca…

Când se duc bunicii, se duce parcă-un pic din valorile lumii ăsteia…

Când se duc bunicii, e dureros tare…

Se duc povești, cântări vechi, așteptatul în poartă, zicale și tradiții…

Când se duc bunicii, ne rămâne nouă datoria de a le duce mai departe.

Când se duc bunicii, noi, pe rând, devenim bunicii…

În amintirea lui Tatucu ( bunicul meu care e acum printre îngeri).

A fost odată ca niciodată…un sat

A fost odată ca niciodată…o căsuță în livadă. Cu lemne de foc și un coșuleț cu mere pe pridvor.

Trăia în ea o familie micuță. Un el și o ea, 3 copilași și peste drum o bunicuță.

Cărarea din livadă se scurta pe an ce trecea, rând pe rând o altă casă se golea.

photo by Murza Iosefina

Bunicuța tare se întrista, cândva strada era plină, zi și noapte copiii se jucau pe ea.

Cândva când vecinii știau a saluta. Când badea Ion avea timp a se opri la o poveste-n poartă.

Iată că încă o casă rămâne goală și pustie, casa cu cei 3 copilași. Acum au crescut, mari tare s-au făcut. Departe au mai plecat…

Mă uit spre frumoasa livadă, licăresc o lumină, un pridvor ce-i încă luminat și curat. Văd stând pe-un scăuneș bunica. Azi e singură, cu strada goală și sufletul întristat…

Oare de ce din sat toți au plecat?

  • povestea tristă a satului românesc. Lucian Blaga zicea odată că veșnicia s-a născut la sat și tare-mi place să-i dau dreptate. Deși acum sunt puțin departe de el, îmi doresc cu ardoare să mă reîntorc la viața de la țară. Ah, mi-ar plăcea mie să vă pot păcăli că totul e așa de basm la sat, adevărul este, însă, că viața la sat e de la greuță la foarte grea. Depinde, dacă vrei să o mai combini cu un job la oraș sau ceva freelancing poate, poate te acomodezi ușor. Dar, dincolo de tot greul, eu cred, că viața simplă de la țară te scutește de multe alte dureri de cap.
  • Până ne vedem la căsuța mea din sat, vă las aici niște linkuri despre viața la sat, întoarceri la rădăcini și chestii de genul:

https://cafeasipovesti.com/2018/12/23/la-o-cafea-cu-roxana/

https://www.dor.ro/6-articole-din-2019-despre-satul-romanesc-din-2020/embed/#?secret=DEpKbhWrUQ

https://www.revistasinteza.ro/fenomenul-mutat-la-tara-lucreaza-in-it-dar-locuieste-intr-un-sat-din-romania-vreau-sa-l-fac-sa-vibreze-de-viata

Hugs and kisses,

Iuditha Murza C.

5 lucruri pe care aș fi vrut să le știu înainte să mă mut în Germania

M-am mutat în Germania de aproximativ 6 luni (wow, nici nu-mi vine să cred că a trecut așa de mult deja), totul e diferit de cum mi-am imaginat că o să fie atunci când am decis să mă mut aici.

Eu aș fi vrut să știu multe lucruri despre mutarea asta pe care nimeni nu mi le-a spus, și poate și dacă mi le spunea nu le băgam în seamă, știți cum e, tot mai bine învață omul pe pielea lui. Dintre toate lucrurile astea am selectat 5, care cred că dacă decideți să vă mutați în Germania o să vă ajute să puneți lucrurile într-o altă perspectivă. Gata, de acum nu o să mai aveți scuza: “Nu mi-a spus nimeni! “.

Aș fi vrut să știu înainte să mă mut în Germania:

  1. GERMANĂ. Aș fi vrut să știu că degeaba știi engleză, oricât de fluent, dacă nu știi măcar puțină germană nu are rost. Nu o să-ți poți găsi un loc de muncă ok, nu o să te poți descurca singur aproape nicăieri.
  2. …că NU o să-mi placă (râd). Eu și Străinezia avem de fapt o relație love-hate la momentul de față. Clar, îmi place că e totul nou, că ieșire din zona de confort, că dezvoltare, dar tot aceleași lucruri le și urăsc.
  3. Aș fi vrut să știu că o să mă frustreze multe lucruri, de exemplu lipsa de independență din cauza faptului că nu știu limba și multe altele, desigur.
  4. că e super greu să-ți găsești orice, de la apartament, la loc de muncă și mai ales prietene. Clar asta nu ține de Germania, dar clar ține de Străinezia, de orice țară în care ești străin și mai ales de orice țară în care nu vorbești limba respectivei țări.
  5. ….că nu o să-mi pot aduce tot cu mine. Asta e cel mai greu când te muți, nu-ți poți duce cu tine prietenii , familia, camera de acasă, patul sau toate cărțile (în cazul meu). Dacă nu știți deja, eu m-am mutat în timpul pandemiei, chiar pe timpul stării de urgență în România ( martie 2020), prin urmare nu am mai reușit să venim cu mașina cum am plănuit, am venit cu avionul. Așa că toate cutiile mele frumos împachetate cu tot ce voiam să-mi aduc mi-au rămas exact așa într-un colț acasă pentru că a trebuit să-mi împachetez rapid doar un bagaj ca de o vacanță ( am reușit totuși să împachetez de o vacanță mai lungă, am luat și bagajul de cală a soțului).

Cele mai bune episoade de văzut toamna asta din cele mai bune sitcom-uri

Deja știți foarte bine că pentru mine relaxarea înseamnă să stau cu o ciocolată caldă sau cu o cafea și o pătură pe canapea și să mă uit la serialele mele preferate. Dacă și voi tânjiți după asemenea momente înseamnă că articolul ăsta trebuie neapărat să îl citiți deoarece azi o să vă prezint niște seriale foarte faine de vizionat în această perioadă ( și nu numai).

Primul serial de care vreau să vă vorbesc este Big Bang Theory. Big Bang Theory este un serial despre 4 băieți (Leonard, Sheldon, Raj și Howard) care lucrează la o universitate din Pasadena, California și Penny, vecina de apartament a lui Sheldon și Leonard care lucrează la un restaurant ca și chelneriță.

Trei episode care mi-au plăcut mie super mult și le-am revizionat în toamna asta sunt:

  1. The Maternal Capacitance ( sezonul 2, episodul 15)
  2. The countdown Reflection (sezonul 5, episodul 24)
  3. The Stockholm Syndrom (sezonul 12, episodul 24).

Un alt serial de vizionat toamna asta este How I met your mother. Cu siguranță știți despre ce vorbesc, totuși în caz că nu, vă spun eu pe scurt despre ce e vorba: Ted (un tânăr arhitect) le povestește copiilor lui despre cum a cunoscut-o pe mama lor, în această poveste îi include și pe prietenii lui: Lily și Marshal (cuplul serialului), Barney ( burlacul grupului) și Robin ( fata venită din Canada de care se îndrăgostește Ted).

3 episoade neapărat de văzut toamna asta:

1.Belly full of turkey ( sezonul 1, episodul 9)

2.Slap Bet (sezonul 2, episodul 9)

3.The final page (sezonul 8, episodul 11)

Iar ultimul, dar nu cel din urmă este Gilmore Girls. De Gilmore v-am mai vorbit de nenumărate ori, Lorelai și Rory, mamă și fiică, știți voi povestea.

Acum vă prezint 3 episoade pe care le-am selectat eu ca fiind cele mai bune de vizionat toamna asta:

1.The roadtrip to Harvard (sezonul 2, episodul 4)

2. The Lorelais’First day at Yale (sezonul 4, episodul 2)

3.Ted Koppel’s Big Night Out ( sezonul 4, episodul 9).

Sper să le vizionați cu mare plăcere și mai ales cu o cană mare de ciocolată lângă voi…sau ceai sau cafea…sau ce vreți voi!

Care este sitcom-ul tău preferat?

Hugs and kisses,

Iuditha Murza C.

Merg cu toamna-n piept, vântu-n toate rănile mă doare

Păsările călătoare (mai ales plecarea berzei de pe stâlpul de electricitate din fața casei de la tanti Moni) , frunzele nucului și ale vișinului ce erau deja prin toată curtea, plecarea vecinilor înapoi în “țările calde” ( sau Străinezia cum îi mai zic eu)…astea toate prevesteau venirea toamnei pentru mine. Astea alături de facerea bulionului în târziile zile ale lui August, serile tot mai liniștite din cauză că erau tot mai puțini copii care să se alerge pe stradă…și mai ales începutul școlii.

Pe toate le priveam cu nostalgie cum se petrec în fiecare an…copil fiind rămâneam mereu așa cu un gol atunci când pleca vara și odată cu ea, verișorii mei se întorceau la oraș, prietenii ieșeau tot mai puțin pe afară, iar zilele se scurtau.

Totuși, cumva de-a lungul anilor am ajuns să iubesc toamna. Mai puțin zilele prea scurte și gri de la sfârșit de noiembrie…

Am ajuns să iubesc și să privesc cu o oarecare mulțumire în suflet faptul că odată cu venirea toamnei toți ne adunăm pe la casele noastre, începem să profităm de ultimele zile călduroase și cu soare făcând plimbări sau zacuscă în curte la sobă. Am ajuns să iubesc culesul de prune, mere și mai ales începutul școlii.

Trebuie să recunosc, toamna îmi răscolește sufletul în multe feluri și mereu mă face super sentimentală( puteți să vedeți după acest text), asta însă nu mă mai împiedică să ma

Nervi de toamnă – George Bacovia

E toamnă, e foşnet, e somn…

Copacii, pe stradă, oftează;

E tuse, e plânset, e gol…

Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,

Pe drumuri fac gesturi ciudate –

Iar frunze, de veşnicul somn,

Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,

Şi-amanţii profund mă-ntristează –

Îmi vine să râd fără sens,

Şi-i frig, şi burează.

Vă doresc o toamnă minunată în care să învățați încă o dată să mergeți mai departe…să…let it go!

Hugs and kisses,

Iuditha M.C.

Unde am mai călătorit | Köln, Geierlay Bridge, etc

Dacă mă urmăriți pe youtube ați văzut deja că acum câteva săptămâni am fost într-o excursie sau weekend-away, cum vreți voi să-îi ziceți. În această excursie am vizitat locuri tare frumoase pe care vreau să vi le arăt și vouă, cu scopul de a vă inspira și de a retrăi eu acele momente.

Podul Geierlay

Primul obiectiv turistic de pe listă era Geierlay Bridge, am tot văzut eu poze pe instagram și eram curioasă dacă e așa de interesant și în real life. Conform wikipedia, podul Geierlay este un pod suspendat în zona de munte joasă a Hunsruck din centrul Germaniei, și a fost deschis în 2015. Se află la 100 de metri deasupra solului.

Burg Eltz| Eltz Castle

Fratele lui Bran ( Castelul Bran, România) e castelul ăsta. Dacă nu ați fost la Bran și nu știți despre ce vorbesc, neapărat trebuie să mergeți să-l vedeți. Dar să discutăm puțin despre Eltz ăsta…doamna Wikipedia ne spune că acest castel medieval este încă deținut de o ramură a aceeași familii (familia Eltz). care a locuit acolo în secolul al XII-lea (ah, acum citind și rescriind aceste lucruri, îmi aduc aminte că și ghidul ne-a povestit despre asta, erau și poze a familii curente în una din camerile castelului). Cică această moștenitoare familie are un apartament într-una din aripile castelului pe care l-au decorat extrem de modern încât nici n-ai zice că e în același castel.

Să revenim la partea istorică, Castelul Eltz este unul din cele 3 castele de pe malul stâng al Rinului din Rena care nu au fost niciodată distruse.





Köln

În Köln am vizitat Domul, muzeul de ciocolată, ne-am plimbat pe malul Rinului, ne-am plimbat prin centru și ne-am urcat într-un carusel imeeeens.

Domul(sau catedrala din Köln) este o clădire superbă, în jurul căreia era pliin de oameni: cântăreți, pictori, turiști și tot felul… De altfel, este un monument istoric și de arhitectură, catedrală a Arhiepiscopiei romano-catolice de Köln, una din cele mai vechi episcopii din Germania. Wikipedia ne informează că această catedrală este cea mai mare biserică din Germania și este considerată a fi și cea mai mare din Europa de Nord, și una dintre cele mai mari din lume.

De mâncat, am mâncat la un local de pe lângă Dom, un local cu specific thailandez. Mâncarea a fost chiar bună, am ales localul care ne-a fost mai aproape, pentru că eram morți de foame. Din păcate nu mai rețin cum se numea localul…

Oh, apropo de caruselul în care ne-am urcat, eu una am murit de frică chiar dacă se mișca super încet. Cred că mi-am descoperit frica de înălțime. Din cauza acestei frici nu am nici o poză din carusel.

Dar, haideți să povestim despre muzeul ciocolatei. Acest muzeu a fost deschis în Octombrie 1993, prezintă istoria ciocolatei de la începuturile sale și se află în top 10 muzee din Germania. În acest muzeu puteți vedea versiuni ale utilajelor folosite în fabricarea ciocolatei, puteți urmări tot procesul de producere a ciocolatei.

Pe drum ne-am oprit și la Castelul Augustusburg. Castelul Augustusburg se află într-un parc în partea estică a orașului Brühl. Din păcate, o parte a proprietății a fost închisă, dar ne-am bucurat pentru cât am putut să vedem din proprietate. Este un castel foarte fain.

UNTIL THE NEXT TIME,

Iuditha M.C.