Nu știu cum v-a schimbat pe voi sau nu v-a schimbat pandemia asta…dar pe mine m-a făcut încă o dată să-mi dau seama cam ce vreau de la viața. Mi-a schimbat puțin perspectiva. M-a făcut să realizez încă o dată ce puțin contează lucrurile materiale.
Ce puțin contează să ai și ce mult contează să știi să dai. Am citit undeva niște statistici care zic ca aproximativ 50% din populație nu s-a schimbat deloc în timpul acestei pandemii, și cumva chiar cred că e adevărat. Am văzut și eu cu ochii mei. Mesajele de hate sunt tot mai multe parcă ( cum se te iei de cineva că vorbește de rugăciune, de cina Domnului?…mai ales când tot ce zice e oglinda a ce scrie în Scriptură), egoismul, răutățile și certurile nu s-au pus pe stop deloc. Încercare de a te împăca, de a-ți cere iertare nu am prea văzut să existe…
Dar e okay…că toți așteptăm să răspundă Dumnezeu rugăciunilor, să ne binecuvânteze, să facă totul bine. Pentru că El e bun. Noi nici nu mai prea încercăm să fim buni, dar El e bun…
Mă doare să văd atâta indiferență față de tot ce înseamnă Ceruri. Sincer, câteodată când vreau să postez ceva legat de Dumnezeu mă gândesc de 100 de ori înainte: Oare cum mă văd oamenii ăștia pe mine? Mă văd de atâtea ori că vorbesc despre chestii pământești, ei nu văd și nu știu luptele mele zilnice, cum vine pentru ei versetul ăsta ce-l postez acum eu pe instagram? De multe ori pe mine mă mișcă o cântare, o predică, un verset…dar mă gândesc fac lumină dacă postez sau fac întuneric?
E ușor să dai un share, să cânți niște versuri, să postezi o predică…
Însă trebuie să ne cercetăm inimile înainte…Să ne cercetăm acțiunile, faptele.
Cred cu tărie că asta e o vreme în care trebuie să fim șlefuiți.
Te cerți cu vecinul tot anul de la un petic de pământ și acum îi trimiți toată ziua versete și predici online. Faci scandal tot anul pe oriunde apuci, de îmi pare rău nu ai auzit și acum postezi cântări creștine zilnic. Ți-am cerut tot anul o bucată de pâine, un loc de muncă și nu mi-ai dat, acum predici în vloguri despre ce înseamnă să-ți iubești aproapele…Vezi sensul?
Doar câteva exemple ce mi-au trecut prin minte…
Mie una, niciodată nu mi-a plăcut ipocrizia. Mereu am iubit, am prețuit și respectat sinceritatea.
Și credeți-mă nu mereu mi-au fost spuse lucruri frumoase când am cerut sinceritate, dar am respectat persoana care mi-a zis lucrurile care nu mi-au convenit mai mult decât pe oricine care a ales să fie om cu mii de fețe.
Legat de subiect, vă las piesa asta( mi-am adus aminte de ea în timp ce scriam):
NU LE SPUNE DE IUBIREA CE-N ISUS
EI VOR GASI DACA INIMA TI-E RECE
SI CU EI NU POTI SIMTI
DACA EI NU VAD IN TINE
NICIO RAZA DIN ISUS
NU VORBI DESPRE IUBIRE
VOR URI TOT CE LE-AI SPUS.
Nu cred că v-ați dat seama dar în începutul articolului am vrut să povestesc alte treburi, însă subconștientul meu a dat drumul la ce mă frământă zilele astea cu adevărat.
Despre ce perspective, planuri și vise mi-a schimbat pandemia o să vorbim la altă cafea…
Fiți pe pace!
Hugs and kisses,
Iuditha M. C.
Cafea & poveşti 